Clara Haskil - O viata daruita muzicii

Nascuta pe 7 ianuarie 1985, la Bucuresti, pianista Clara Haskil a fost recunoscuta ca cea mai valoroasa interpreta a compozitiilor pentru pian ale lui Mozart. Desi constant apreciata de cunoscatori, viata ei nu a fost intotdeauna usoara. Totul parea sa conspire impotriva ei, pana cand...

Nascuta intr-o familie de evrei sefarzi, Clara a deprins tainele notelor mai intai de la mama sa. La varsta de 5 ani are sansa de a canta pentru prima data in fata reginei Elisabeta a Romaniei.

Primii pasi in lumea muzicii

La 6 ani este inscrisa la Conservatorul din Bucuresti, iar la 7 ani regina Elisabeta ii ofera o bursa de studii pentru Conservatorul din Viena. Sub indrumarea lui Richard Robert, face progrese rapide si in 1905 - la varsta de 10 ani - da primul ei recital public cu lucrari din creatia marilor compozitori, pe care le executa fara partitura.

In acelasi an se inscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. De asemenea, studiaza cu Joseph Morpain a carui influenta Clara o considera decisiva. La 15 ani, absolva Conservatorul din Paris cu premiul intai la pian, dar si cu premiul intai la vioara! Desigur, in afara marelui sau talent muzical, o ajutau si degetele sale neobisnuit de lungi: se pare ca, la maturitate, putea cuprinde 12 clape intre degetele 2 si 5!

Soarele intarzie sa straluceasca

Dupa cateva concerte sustinute in Europa in timpul studiilor (inclusiv la Bucuresti, in 1909), Clara se confrunta cu grave probleme de sanatate. Scolioza de care sufera o obliga sa ramana timp de patru ani imobilizata intr-un corsaj de ghips. Chiar si dupa aceasta grea perioada, problema nu a fost complet rezolvata niciodata.

Poate aceasta conditie care o impiedica sa etaleze pe scena o tinuta maiestuasa, poate tracul pe care a inceput sa-l manifeste de la un timp, poate originea sa evreiasca, sau toate acestea la un loc au impiedicat-o pe Clara Haskil sa atinga succesul de public si siguranta financiara, in ciuda elogiilor pe care le primea, in mod constant, din partea criticii si a muzicienilor.

Mai mult, exceptionala pianista parea ca nu-si poate gasi locul nicaieri in lume. In Elvetia, unde ea sustinuse mai bine de douazeci de concerte, nu putea ramane, deoerece avea un pasaport romanesc, dar nu si o viza de sedere si nici permis de munca.

Nu putea ramane nici in Satele Unite, unde, chiar daca presa newyorkeza scria ca „prestatiile lui Haskil sunt mai mult decat o manifestare muzicala, ele ne fac martori ai unificarii omului cu geniul“, artista ramane fara succes.

Ceea ce a mentinut-o in toti acesti ani pe linia de plutire a fost sprijinul moral si material al unor iubitori de muzica precum Printesa Winnaretta de Polignac, Contesa Pastre, dirijorul Herbert von Karajan.

In aceste imprejurari, in 1936, il cunoaste pe Dinu Lipatti de care avea sa o lege o stransa prietenie, in ciuda diferentei de varsta: Lipatti avea 19 ani in timp ce Clara Haskil trecuse, deja, de 50. Desi Clara nu se bucura de recunoasterea marelui public, era in mod deosebit apreciata in lumea muzicii si avea o influenta care i-a permis sa-l sprijine pe tanarul Lipatti in cariera sa.