FOBIE

Teama patologica, obsesiva, de intensitate disproportionata, cu obiect precizat.

Fobia apare ca o reactie de o intensitate exacerbata fata de stimuli inofensivi si nu sufera procesul normal de estompare si obisnuire ci, dimpotriva, devine din ce mai puternica in contactul cu obiectul sau situatia fobica. Ea nu poate fi explicata sau rationalizata si scapa controlului voluntar.

In fata acestor stari de anxietate paroxistica se constituie de cele mai multe ori conduite de aparare, cum sint: conduita de evitare, gasirea unui truc sau diferite stratageme securizante.

Intr-o opinie, fobia reprezinta o sistematizare si o deplasare a anxietatii asupra unui obiect, persoane sau situatii. Fobia impune individului forme de reactii specifice, o „lupta contra-fobica". Aceste reactii nu sint altceva decit mecanisme de descarcare tensionala.

Este intilnita in toate formele de nevroza, ca si in depresie, melancolie, deliruri sistematizate etc.

Ca simptom prevalent este intilnit in nevroza fobica, comportamentul nevroticului nelimitindu-se doar la aceasta anxietate specifica, ci este complicat prin mecanismele sale defensive, care tind sa deplaseze sau sa substituie anxietatea si tensiunea interioara, cu o teama excesiva fata de un pericol extern.

Fobicul proiecteaza in exterior drama sa mergind pina la o adevarata negare a lumii sale interioare, imaginare, raminind insa in permanenta prizonierul acesteia.

In raport cu complexitatea tematicii, fobiile au fost impartite in:

• pantofobii (fobii difuze);
• monofobii, concentrate asupra unui singur stimul.

In cazul pantofobiilor, domina stare de anxietate difuza si permanenta, care se exacerbeaza prin declansarea unor paroxisme ce apar fara motiv aparent. Dupa Th. Kibot, pantofobia ar fi o frica de tot si de nimic, cu fixari de moment in raport cu hazardul circumstantelor.

In monofobii sau fobii sistematizate, anxietatea se fixeaza asupra unui anumit obiect, in mod durabil, pierzindu-si caracterul difuz.

Dupa stimul, fobiile sint nenumarate pentru ca, practic, orice obiect, fenomen sau situatie poate capata aceasta valenta.

Dupa E. Régis (1923), fobiile se impart in patru categorii:

• fobii de obiecte;
• fobii de spatiu si mediu social;
• fobii de boala si moarte;
• fobii de fiinte (in special animale).

Clasificarea aceasta nu are o importanta deosebita, pentru ca prin mecanismele lor nu se deosebesc.