|
 |
Din nou despre bunavointaIn urma actiunii noastre din numarul de noiembrie, am obtiunut cateva confesiuni, eseuri si testimoniale minunate pe acesta tema. Vi le prezentam in speranta ca bunavointa va deveni filozofia tuturor, zi de zi.
Suntem mereu contra timp si abia ne organizam vietile intre job, partener, copii, familia de origine, prieteni. Daca mai punem la socoteala si un climat socio-economic nu tocmai favorabil, ajungem sa ne intrebam: mai avem timp de bunavointa? Sau bani pentru ea? Desigur, nu putem fi ipocriti, da, banii conteaza pentru a ne oferi un trai mai bun, insa bunavointa nu este conditionata intotdeauna de bani. Nu trebuie sa uitam de omenie, de faptele bune si starea de bine ce ne cuprinde atunci cand le bifam. Mecanismele de aparare si instinctul de conservare se activeaza feroce in situatii de criza, dar spre deosebire de animale noi avem inteligenta emotionala si capacitatea de a ne educa. Te duci sa-tii platesti facturile? Intreaba-ti si vecinii batrani daca nu vor sa le platesti si pe ale lor. Ai un bunic singur? Da-i un telefon de 1 minut si spune-i ca te gandesti la el. de mare alinare. Bunavointa, de aceasta data, s-a masurat in bani. Este atat de simplu sa o folosesti, pentru ca, de avut, cu totii o avem. |nchei cu o oarecare tristete, gandindu-ma ca trebuie sa ma adresez, in primul rand, mie, si apoi sa am pretentii. Asadar, daca fiecare ar apela la sine si la bunavointa atat de simplu de adus la suprafata, lumea ar fi mai buna. Si noi – mai oameni.“
„Cred ca bunavointa de care dau eu dovada se traduce prin a-mi face in continuare datoria de profesor, de a educa elevii, desi s-au taiat 25% din salariu si mai fac si naveta in trei localitati. Naveta care nu mi se deconteaza. Cat credeti ca mai imi ramane din salariu? Mai nimic...! Totusi eu am bunavointa sa educ elevii 100%, nu 75%!! Dar nu stiu cata bunavointa mai am sa mai raman in Romania, o tara ai carei conducatori nu au avut bunavointa sa-mi ofere un serviciu de calitate si o rasplata pe masura.“
„Nu stiam – marturisesc – ca exista o zi a bunavointei. Si am fost atat de uimita sa aflu, incat am cautat pana si o definitie de dictionar, sa vad daca mi-a scapat vreun sens al cuvantului. Probabil ca afectiunea, cordialitatea, prietenia, afabilitatea, amabilitatea, prietenia, solicitudinea, intelegerea, marinimia, mila, ravna, silinta, sargul sunt, intr-adevar, pe cale de disparitie – m-am gandit –, de vreme ce bunavointei Dar mi-am amintit apoi de toti prietenii mei care in acest an au dat dovada de bunavointa, in toate acceptiunile cuvantului. De Jezebel si concertele umanitare pe care le-a sustinut in beneficiul unei fetite bolnave de leucemie si apoi al unui pictor paralizat. De Teli si atelierele creativ-umanitare, Heartizanat, care ne-au adunat o vara intreaga pe terasa E Varza, la pictat de tricouri si modelaj in fimo. Mi-am mai amintit si de toti cunoscutii care s-au inscris ca voluntari in proiecte umanitare si care au renuntat la conforul unui trai in capitala, pentru a ajuta la construirea de locuinte prin vreun satuc uitat de lume, devastat de inundatii, de cutremure sau mutilat de conflicte tribale. Mi-au mai venit in minte artistii care sustin spectacole pro-bono in centre in care sunt internati copii si adulti suferind de maladii care nu iarta si m-am gandit si la site-urile de vanzare online, care doneaza un procent din pretul fiecarui articol prezentat catre organizatii umanitare. Mi-am amintit apoi de prieteni care lucreaza pentru UNICEF, Salvati Copiii, Ovidiu Rrom sau United Way si care, in ciuda unui sistem legislativ care nu incurajeaza prea mult caritatea, intr-un sens mai larg, gasesc solutii pentru a face ceea ce as numi «acte de bunavointa»,ce schimba in bine sute/mii/zeci de mii/milioane de vieti. Si m-am gandit, amintindu-mi de toate aceste lucruri, ca, da, bunavointa ar merita cel putin o zi dintr-un an: o zi in care sa le multumim tuturor celor care dau dovada de ea si o «practica» in continuare cu entuziasm si care, de fapt, nu asteapta recunostinta noastra.“
|
|
|
|||||||||||||||
