Nu doar canapeaua din cabinetele psihanalistilor ne poate conecta la inconstient. Si alte terapii propun tehnici variate pentru a ne largi campul de constiinta si a dezvalui o parte din mister...
Pentru a intelege mecanismele care ne guverneaza, psihanaliza propune investigarea povestii personale plecand de la vise, lacune si asocieri de idei.
Pe canapea, pacientul scoate la lumina radacinile suferintelor sale si astfel se elibereaza de ele.
Inca de la inceputul secolului al XVII-lea, a fost evocata ideea unui razboinic intern.
Apoi, in anul 1940, Milton H.Erickson a revolutionat lumea psihoterapiei concepand inconstientul nu numai ca sursa de conflict, ci si ca rezervor de solutii.
Pentru psihiatrul si hipnoterapeutul american, modificarea starii de constiinta permite sa ocolim rezistentele pe care le opunem, pentru a accede la un stoc de resurse si capacitati uitate.
Liber, imprevizibil si creativ, inconstientul poate atunci sa exploreze alte cai, noi posibilitati ale propriei fiinte, cateodata fara a intelege mare lucru din asta.
Dar ce mai conteaza? Esentialul este sa regasim bogatia lucrurilor posibile si sa armonizam constientul si inconstientul, cu scopul ca cele doua instante sa nu mai traga in directii opuse.
Astazi sunt foarte numeroase metodele care permit accederea la un camp de constiinta largit. Iata patru dintre ele.
RESPIRATIA HOLOTROPICA - Incearca experienta transei
Ce este? Datorita efectului combinat dintre hiperventilatie si muzica evocatoare, respiratia holotropica se invecineaza cu o forma de transa.
Tehnica a fost pusa la punct in anii ’70 de Stanislav Grof, psihiatru american de origine ceha, ca alternativa la asa-numitele terapii psihedelice (sub efectul drogurilor).
Cum functioneaza? In grup, intins pe canapea, in penumbra, pacientul este invitat sa respire rapid si profund, insotit de o muzica puternica si invaluitoare, care induce o stare modificata a constiintei.
Hiperventilatia provoaca o stare de constiinta largita, permitandu-ne sa intindem mana vindecatorului nostru intern si sa exploram diferitele regate ale inconstientului.
Este vorba despre inconstientul individual si biografic (tot ceea ce ni s-a intamplat inca din copilarie), perinatal (de la conceptie la nastere) si transpersonal, care cuprinde transgenerationalul, miticul, spiritualul...
Respiratia holotropica (de la cuvintele grecesti holos, „totul“, si trepein „a merge spre“) se situeaza la linia dintre samanism si practicile mistice orientale.
Ea ar permite experimentarea unei „realitati diferite“: calatoria in vietile anterioare, intoarcerea la viata fetala, identificarea cu un animal totem.
Cathartic, eliberand adesea intr-o maniera spectaculoasa emotii arhaice, procesul poate dura si pana la trei ore, fiecare pacient fiind insotit de catre un alt participant si sub supravegherea terapeutilor.
Revenit la realitate, pacientul traduce si integreaza experienta traita desenand un fel de schita, pe care o explica la restul grupului.
HIPNOZA ERICKSONIANA - Modifica nivelul de constiinta
Ce este? Dezvoltata de psihiatrul si psihologul american Milton H. Erickson incepand cu anii ’20, starea de hipnoza este o modificare a starii de constiinta operata pentru a permite intalnirea constientului cu inconstientul.
Cum functioneaza? Pacientul incepe prin a defini, impreuna cu terapeutul, schimbarile pe care vrea sa le obtina.
Daca lucreaza, de exemplu, pe increderea in sine, in ce situatii ar vrea sa se simta cel mai comod? Ce ar resimti?
Dupa o pregatire mentala („faza de preinductie“), vine „inductia“, in timpul careia pacientul isi fixeaza atentia asupra unei parti a corpului, vizualizand nelinistea, observandu-se din exterior...
El invata sa intre in starea de hipnoza, invata ca poate iesi din ea, ca poate refuza anumite propuneri ale terapeutului sau ca poate sonda zone din ce in ce mai profunde.
Asigurat ca nu pierde controlul, constientul, mereu vigilent, lasa astfel mai mult loc inconstientului, accepta sa dialogheze cu el si sa ii inteleaga raspunsurile.
Pentru a-l insoti, terapeutul stabileste cu pacientul un cod: ridicarea unui deget inseamna, de exemplu, „da“, lasarea lui in jos inseamna „nu“.
Apoi, mai multe tehnici sunt posibile: accentul pe creativitate, regresia, sugestii directe („durerea dvs. se accentueaza“) sau indirecte, folosind metafore in care inconstientul se recunoaste...
Revenindu-ne dintr-un traumatism, de exemplu, il putem interpreta in mod diferit – fie decidem sa facem din el o forta care ne intareste, fie decidem sa ne eliberam cu totul de acesta.
La sfarsitul procesului, pacientul se trezeste in propriul sau ritm, apoi comenteaza sedinta cu practicianul.
