Fiti binevoitori, face bine!

Cand a fost intrebat cum ne-am putea imbunatati existenta, scriitorul Aldous H. Huxley a raspuns: „Incercand sa fim mai amabili“. Iata ce bene¬ficii pot aduce cu sine gesturile de bunavointa.

Am auzit cu totii, inca de cand eram mici, ca este frumos si politicos sa fim buni cu cei din jurul nostru, sa-i ajutam in masura in care ne sta in putinta, sa incercam sa nu facem rau nimanui. Apoi am crescut si, la scoala, la orele de biologie sau de psihologie, am invatat despre faptul ca, de fapt, suntem programati sa fim egoisti, sa ne urmarim propriul interes, sa fim supusi instinctului nostru de conservare. Daca lucrurile stau, de fapt, asa, atunci toata socie­tatea noastra functioneaza pe baza unor reguli complet artificiale, care nu au nici in clin nici in maneca cu „natura umana“?

Unii autori cred ca nu exista nicio ruptura reala intre normele generozitatii si altruismului si dorinta fireasca de a ne urmari binele si fericirea personala. Fara a fi poeti sau idealisti ei incearca sa arate stiintific si obiectiv ca nu suntem atat de rai cum am putea crede. Cu alte cuvinte suntem inclinati spre gentilete, suntem inzestrati in mod natural cu dorinta de a face bine celor din jurul nostru. Iar surpriza cea mare vine tocmai din partea evolutionismului.

Beneficiile altruismului

Scriitorul Tor Nørretranders vor­bes­te in cartea sa „Omul generos“ des­pre cum „a-i ajuta pe ceilalti este cel mai sexy lucru pe care il poti face“. Stiam ca este moral sa ii iubim pe semenii nostri ca pe noi insine, insa de unde pana unde apare atractia in ecua­tie? Lucrurile par evidente daca luam o pauza de reflectie si ne uitam in jurul nostru. Suntem fiinte sociale care nu ar putea trai in conditii de izolare completa si care isi dezvolta aptitudinile pe baza interactiunii cu ceilalti. Tocmai aceasta caracteristica, insotita de un dram in plus de inteligenta fata de fratii nostri, gregari si ei, cimpanzeii, ne-a ajutat sa construim in timp un univers bazat pe legi si schimburi economice.

Daca am fi atat de egoisti pe cat putem crede, atunci un astfel de sistem nu ar functiona. Ne-am repezi cu totii unii asupra altora pentru a ne satisface rapid interesele perso­nale. Cu toate acestea - cu oarecare excep­tii, ce-i drept - majoritatea oamenilor se supun benevol acestui context din care au de castigat si ceilalti. De altfel, ca sa fim putin realisti, este complet nepractic sa fii egocentric intr-o societate in care ai mereu nevoie de altii. Abuzul, inselarea increderii celui de langa tine, pot fi strategii de succes o singura data. In schimb altuismul, amabilitatea si gentiletea creeaza conturi de incredere, lasand o poarta des­chisa pentru o intrajutorare viitoare. Nørretranders il citeaza in acest sens pe sociologul Robert Axelrod: „Coope­rarea este o strategie sanatoasa; odata ce cooperarea capata avant in randul populatiei, ea isi poate continua progresul“.

Prin urmare putem fi - adesea suntem - gentili si altruisti cu cei din jurul nostru pentru ca este util pentru toata lumea daca adoptam un astfel de comportament. Chiar daca la nivel individual suntem egoisti, la nivel social stim sa ne uitam in jurul nostru si sa avem grija (si) de ceilalti. Este o realitate pe care a subliniat-o chiar Darwin. Se pare ca grupurile de indivizi care au manifestat mai multa coeziune si toleranta interna au avut mai multe sanse de supravietuire si reprodu­cere: „Se pare ca un trib ce include mai multi membri care poseda intr-un grad inalt spiritul patriotismului, fidelitate, supunere, curaj si empatie, ai carui membri sunt intotdeauna gata sa se ajute unii pe ceilalti si sa se sacrifice pe sine pentru binele comun, va fi victorios asupra majoritatii altor triburi: iar asta este selectie naturala.“

Cum explicam, insa, gesturile de ge­ne­rozitate absoluta si gratuita? De ce oferim bani saracilor, de pe urma carora stim ca nu putem obtine nimic? De ce incercam sa ajutam un om care e gata sa se inece? De ce ne afecteaza suferinta altora chiar daca nu este a celor apropiati noua?