Sa devenim entuziasti

In Romania, unde stilul muzical definitoriu este doina, deci un cantec trist, entuziasmul n-a fost niciodata cu adevarat apreciat. Trezeste chiar neincrederea. Sa ne amintim ultima data cand am prezentat cu ardoare o idee, un proiect si de acea neplacuta impresie ca am fi perceputi ca exagerati! O persoana merge prea departe atunci cand isi arata inflacararea?

De ce un asemenea dispret? Poate intr-un timp al recesiunii, atitudinea dominanta este de a cauta ocrotire. Iar mesajul a devenit unul flexibil. Trebuie sa te adaptezi... Un discurs al severitatii, al necesitatii si nu al aventurii. Poate ca suspiciunea noastra fata de exaltarea si proiectele ambitioase vine de mult mai departe.

In conceptia filosofului Robert Misrahi, noi suntem atasati de suferinta din cauza mostenirii culturale crestine. Lipsa de incredere in sine, in celalalt, in societate si in existenta este cea care ne impiedica sa accedem la aceste forte vii. Adoptam „o filosofie a tragicului “, gandindu-ne ca nimic nu este posibil. Avem tot felul de scuze proaste pentru a nu face eforturile necesare unei vieti mai bogate si mai responsabile, pasivitatea, teama de esec constituind astfel serioase obstacole in calea entuziasmului.

O energie ce ne sustine

Elanul poate fi totodata interpretat gresit. Adesea, este confundat cu alte stari similare, cum ar fi frenezia, pe care o simtim inaintea inceperii unui concert. Sau cu euforia, care corespunde indeplinirii unei dorinte egoiste. Nu seamana nici cu motivatia, care are un caracter mai rational. Ne motivam stabilindu-ne teluri exterioare precise (roadele reusitei), in timp ce entuziasmul vine din interior. El este sursa in acelasi timp creatoare, dar si inventiva.

Aristotel definea entuziasmul ca o ardoare, o indrazneala. „Aceasta emotie vie a sufletului“, dupa cum este definita in Enciclopedia lui Diderot. Este dinamismul bucuriei, energia pe care o resimtim, pe de-o parte, in a urma un tel important, pe de alta, in a sti ca este posibil si realizabil. Insa entuziasmul ne ofera mai ales o incredere de neclintit si o putere creatoare pentru a actiona si a duce la bun sfarsit proiecte ambitioase si pline de satisfactie.

Pentru a-l trai, trebuie fara indoiala sa crezi mai intai in fericire. Si sa decizi sa crezi in ea nu este deloc usor. Chiar daca acest fapt determina o noua perceptie asupra vietii, accesul la bucurie ducand la o atitudine pozitiva si voluntara. Sa ne angajam in proiecte frumoase, sa ne largim orizontul si sa indraznim! Fie. Dar cum? Poate ca ar trebui sa ne pastram spiritul din copilarie, cel care trezeste imaginatia si creativitatea.

Un elan ce dureaza

Cum sa identifici entuziasmul si cum sa-l adopti? Dupa numarul zambetelor pe metru patrat? Succesul simplu este unul punctual, deci efemer. Asadar, sa motivam prin entuziasm? Asta, luand in calcul faptul ca entuziasmul se naste, se dezvolta si se intretine in timp.

De fapt, atunci cand suntem sustinuti de aceasta energie, nu ne indoim o singura clipa de fezabilitatea obiectivului nostru. Stim in sinea noastra ca avem dreptate. Iar sentimentul de a avea dreptate poate fi cauza unica a entuziasmului. De ce nu, modul de care se serveste Dumnezeu pentru a emotiona sufletele. Astfel, se apropie si de definitia pe care i-o dadea Platon: legatura dintre divin si inspiratie.

O dovada a dorintei noastre

Exista foarte multe semne ce ne indica faptul ca aceasta calitate poate nu tine de comportamentul nostru sau de raporturile cu ceilalti, ci ne dezvaluie mai degraba o pozitie in raport cu noi insine si cu viata.

Robert Misrahi ne lamureste putin atunci cand spune despre entuziasm ca este faptul de „a fi stapanit de o mare dorinta “. O idee provoaca un puseu de adrenalina care ne emotioneaza pentru ca a intrat in rezonanta cu un adevar profund. In acelasi timp, avem convingerea ca trebuie sa o punem in practica. Entuziasmul ne indeamna sa o facem. Este ca un reper, o busola legata de inima noastra, magnetizata spre un obiectiv precis. Prin urmare, este rodul „unei alchimii declansata de Dorinta, cu D mare“.

Construim in mod chibzuit ceva intuitiv, si entuziasmul se confunda cu dorinta. Este „o bucurie a prezentului si a prezentei, mobilizand energia in vederea construirii viitorului”. Este o miscare spre viata. Astfel, atunci cand dorintele ne intalnesc autenticitatea, „adevarata noastra dorinta fundamentala se elibereaza de orice dependenta, iar entuziasmul se manifesta.

Prezenta sa ne asigura ca suntem pe calea cea buna: este un ghid spre sine. Ne acompaniaza pe drumul anevoios al libertatii. Notiunea timpului nu mai are importanta. Suntem in plina actiune, concentrati in vederea atingerii telului nostru. Suntem instrumentul aflat in serviciul unei cauze. Condusi de dorinta, viata noastra capata un sens“, completeaza filosoful.

Cum sa-l identifici

Odata ce ai regasit gustul entuziasmului, vei dori sa-l intensifici si sa profiti de el cat mai des. Iar in acest sens ne putem forma un anumit comportament. Este vorba de a „deveni“ un teren propice dinamismului, prin mici schimbari de atitudine si de obiceiuri!

Schimba-ti perceptia asupra lucrurilor. In loc sa te concentrezi asupra problemelor, opteaza mai degraba pentru cautarea solutiilor. Inteligenta pe care o folosesti in a descrie paharul pe jumatate gol poate servi la a vedea ca este pe jumatate plin!

Creeaza-ti legaturi sociale cat mai pozitive, evitand cuvintele negative, folosindu-ti simtul umorului (seriosul impovareaza), surprinzandu-i pe ceilalti si de ce nu chiar pe tine. Pastreaza-te in forma. Cu siguranta stii deja ca exercitiul fizic declanseaza un cocktail de hormoni excelenti pentru moral. Daca nu ai timp de sala o jumatate de ora pe zi de mers rapid este suficienta pentru a-ti sustine elanul vital.

Editare de Catalina Cristescu

Credit foto: Shutterstock