Sa traim in doi nu este lucru simplu. Nu doar ca trebuie sa-l iubesti pe celalalt, ci si sa formezi un tandem cu acesta. Sa fii mandru, sa ai grija de celalalt, sa ii acorzi energie, timp si sa ramai in tot acest timp tu insuti…Ce loc ocupa cuplul pe care il formezi cu celalalt in viata? Pentru a sti, raspunde la intrebarile formulate de psihiatrul Robert Neuburger.
4 intrebari pentru sine
1. Ce loc are relatia mea cu el sau ea in viata mea?
2. Ce viziune am eu despre cuplu?
3. De ce anume sunt mai atasat? De el (sau de ea) ori de relatie?
4. Cuplul acesta mi-a permis sa leg alt tip de relatie cu familia de origine?
Ceea ce este in joc
1. Daca locul pe care relatia il ocupa in viata mea este important, el nu este insa mai putin relativ sau variabil.
Cuplul nu este doar realizarea concreta a iubirii, el este o constructie sociala.
Trebuie sa ne adresam, asadar, intrebarea daca este vital pentru noi sa traim in pereche.
Sau daca este important sa traim intr-un cuplu anume.
Intreaba-te asupra prioritatii pe care i-o acorzi.
Pentru unii, cuplul este secundar prin comparatie cu alte angajamente sau relatii.
Sa ne intrebam daca suprainvestim sau subinvestim in relatia noastra.
2. Avem toti nevoie, pentru a exista, sa apartinem unui grup care ne confera identitate.
Familie, tara, profesie, cercuri de prieteni…
Cuplul este un grup de apartenenta si un mijloc de sustinere foarte important.
Aceasta notiune identitara, ca toate celelalte, poate antrena generozitate, mandrie, siguranta, confort.
Dar si neliniste, deresponsabilizare, submisivitate…
3. Experienta arata ca dimensiunea relationala primeaza in primele faze ale vietii in doi, apoi, in restul timpului, iubirea pentru cuplu trece in fata celei pentru partener.
Uneori se naste un echilibru. Iubirea justifica perechea si perechea justifica iubirea si alimentarea acesteia.
In bilantul pe care il facem, este, asadar, important sa reperam ceea ce ne anima si predomina: dimensiunea amoroasa ori cea conjugala.
Sau daca ele sunt in echilibru.
4. Familia de origine (bunicii, parintii, fratii sau surorile) este cea care ne stie povestea si o imparte cu noi.
Ei poarta si greutatea transmiterii transgenerationale.
Privirea pe care ei o au asupra cuplului nostru poate fi calda sau agresiva.
Constructia cuplului se poate face in dezacord cu ei, ceilalti pot fi sursa de tensiune.
