Este intrebarea care ii obsedeaza pe cei indragostiti. Un cuplu care dureaza, este un cuplu care a stiut sa depaseasca idealizarea de la inceputuri pentru a gasi viteza de croaziera a prieteniei si echipei. Voi cum stati la acest capitol? Pentru a afla, raspundeti la intrebarile propuse de Maryse Vaillant.
6 intrebari pentru sine
1. Vreau sa mai traiesc alaturi de el/ea?
2. Ce imagine am despre cuplul format de parintii mei?
3. Cum as vrea sa imbatranesc?
4. Cum voi accepta ca el/ea pierde in timp ceea ce m-a sedus la el?
5. In aceste incercari, voi sti sa fiu la inaltime?
6. Care sunt calitatile de care am in continuare nevoie de la el/ea?
Ceea ce este in joc
1. O intrebare care pare evidenta.
La inceputul unei relatii, raspunsul pare simplu: ne imaginam ca vom fi mereu la fel de indragostiti.
Dar, pe masura ce trece timpul, intrebarea are tot mai multa acuitate, pentru ca nu mai este o iluzie abstracta, un defect care ne facea sa ne induiosam pe vremuri – acum a devenit insuportabil.
Asa ca devine tot mai important sa ne adresam aceasta intrebare dupa 5, 10 ani sau dupa 20 de ani.
2. Adresandu-ne aceasta interbare, urcam la sursele noastre personale, deci si la suferintele trecute.
Am plans vreodata alaturi de mama mea? Ma identific cu ea? Sau cu tata?
Atunci cand vedem conflicte in familia de origine, avem tendinta inconstienta de a ne identifica cu victima sau calaul.
Aceasta face parte din drumurile intime pe care trebuie sa le facem in cuplul de lunga durata: sa facem ordine in valize.
Pot, de asemenea, sa ma uit la cuplul socrilor mei: influenta lor poate fi determinanta asupra partenerului meu.
3. Aici trebuie sa ne imaginam cum vom fi la batranete.
Daca aceasta varsta ne face sa ne fie frica, trebuie sa ne gandim si la crizele posibile pe care le poate antrena la nivelul cuplului nostru: nelinisti, infidelitate posibila, suferinta.
Cum sa facem fata acestor angoase, se poate invata.
Batranetea, boala, moartea, toate acestea sunt tabuuri care nelinistesc.
Putem sa le infruntam sau sa le imbanzim impreuna, prin umor, de exemplu, sau prin obisnuinta de a vorbi, de a discuta, pur si simplu.
4. Ne intrebam acum ce anume ne-a sedus la celalalt.
Daca mi-a placut privirea, frumusetea, puterea sau statutul social, este bine sa ma intreb cum voi reactiona atunci cand va imbatrani.
Ce voi simti daca va castiga mai putini bani sau daca va cheli sau se va ingrasa.
De fapt, trebuie sa ma pregatesc sa-l iubesc pe celalalt in ciuda acestor schimbari, constient ca toate calitatile de adancime sunt tot acolo, desi au disparut cele de suprafata.
Sa trec de la sentimentul amoros la atasamentul amoros, sa depasesc ceea ce pare, pentru ceea ce este in adancime.
5. In timp, niciun cuplu nu poate evita problemele. Boala, pierdere, schimbarea celuilalt.
Cu indoielile acestea, vom fi capabili sa il ajutam pe celalalt?
Putem iubi foarte mult pe cineva, dar sa stim ca nu vom putea infrunta alaturi de el o boala grava, un doliu, o depresie.
Intrebarea daca suntem in stare sau nu de toate acestea, permite testarea resurselor de adancime.
Stiind si ca realitatea ne poate surprinde si ca suntem mai puternici decat credem de fapt.
6. Ne indragostim de cineva pe care nu-l cunoastem.
Apoi ii descoperim realitatea, profunzimea, slabiciunile.
Facem efortul de a-i numi calitatile, pe cele mai evidente si pe cele mai discrete, uneori secrete, cele care ne permit sa il iubim pe termen lung.
Este important sa cunoastem ce anume raspunde unor nevoi din noi insine sau ce ne poate lipsi.
Asta inseamna sa construim un cuplu capabil sa reziste, sa se completeze, sa faca o buna echipa.
