Nu am terminat încă: de ce generația 50+ trebuie să se reinventeze, nu să se retragă.
Cum am trecut eu însămi de jumătate de secol, am început să mă gândesc destul de mult la ce urmează. Nu că nu aș fi făcut-o mereu. Dar parcă acum totul este pe repede înainte.
Viața profesională și personală după 50 de ani nu mai poate fi gândită cu logica „ieșirii din scenă“. La nivel global, speranța de viață a crescut, modul în care cariera este abordată acum s-a schimbat, limita de vârstă pentru pensionare este în creștere, iar toate acestea modifică radical ce înseamnă muncă, învățare și sens în a doua parte a vieții.
De ce „sfârșitul de carieră“ este, pentru mulți, o iluzie
În Uniunea Europeană, speranța de viață a ajuns la aproximativ 81-82 de ani, cu țări care depășesc 84 de ani, iar România a recuperat peste un an față de perioada de dinaintea pandemiei. Aceasta înseamnă, pentru cineva de 55-60 de ani, că are în față încă două-trei decenii de viață activă. Bine ar fi să fie decenii de viață sănătoasă. În acest sens există preocupări la nivel de ministere în lumea occidentală pentru a educa populația în spiritul prevenției, al sănătății fizice, psihice, mentale.
A păstra modelul mental industrial – „lucrezi intensiv până la 60-65 de ani, apoi te retragi și aștepți“ – devine nu doar nerealist, ci și riscant, economic, psihologic și social. Cercetările arată că un număr tot mai mare de oameni aleg sau sunt nevoiți să continue să lucreze dincolo de vârsta oficială de pensionare, fie pentru securitate financiară, fie pentru sănătate, dezvoltare personală și sens.
Cei care continuă să lucreze după vârsta de pensionare o fac din câteva motive: sănătate, caracteristicile jobului (autonomie, flexibilitate), folosirea și transmiterea competențelor, relațiile sociale și, foarte important, sentimentul de scop în viață. Pentru mulți, munca nu mai este doar sursă de venit, ci cadru de identitate și relevanță. Există companii multinaționale care au introdus programe de retenție a angajaților seniori care vor să continue să lucreze. Aceștia pot deveni mentori pentru generațiile mai tinere. E drept că aceste situații sunt valabile deocamdată în țări foarte dezvoltate.
Învățarea și adaptarea nu au, de fapt, termen de expirare. Pentru profesioniștii cu cariere intelectuale, de consultanță, management sau antreprenoriat, fereastra de timp în care pot contribui se poate extinde mult dincolo de 65 de ani, dacă redefinesc forma în care muncesc (portofoliu de proiecte, advisory, board membership, mentorat).
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
