Inima sau sexualitate? Ce ne lipseste, ce ne prisoseste. Dragostea este unul dintre cele mai preocupante subiecte in decursul vietii. Ca suntem celibatari prin vocatie sau nu, la un moment dat, tot tragem linie. Tu cum stai la acest capitol?
Partea inimii: pasiuni, dorinta, fantasme, tandrete. Dragostea ramane cap de lista in scopurile unei vieti. Dar in viata noastra, ce loc ocupa ea?
Central? Prioritar? Este doar un element al echilibrului nostru? Daca este unul dintre aceste lucruri, ne convine sa vrem sa fie altfel?
Daca nu avem mare succes in dragoste, ce se poate face pentru schimbarea acestui fapt? Poate ca nu mare lucru, pentru ca exista si ceva care ne convine in situatia aceasta.
Dar daca facem parte din marea majoritate a oamenilor, vom cauta iubirea. Dar ce anume din ea? O noapte fierbinte? O iubire de-o vara? Un suflet-pereche?
Daca suntem celibatari, este aceasta situatie una dorita sau una fortata? Este un celibat singur sau plin de amici? Daca am ales aceasta situatie, am explorat si cauzele alegerii?
Dar daca iubim… ei, bine, sa ne punem ochelarii. De cat timp? De trei saptamani, de 30 de ani? Pentru a cata oara? A treia sau a 30-a?
Pe scara Richter a seismelor sentimentale, la ce grad? 3? Adica o leganare usoara? Sau 6? Dupa multi ani, ne este bine impreuna? Sau poate 8? Adica nu ma gandesc la nimeni altcineva, nu pot sta o zi fara sa il/o sun?
Si acum intrebarea-cheie: vreau sa dureze? Ce fac in acest scop? Putem vorbi despre placerile noastre si despre neplaceri cu aceeasi deschidere (apropo, care sunt acestea?).
Am trecut peste cateva furtuni sau am avut parte de ape teritoriale calme? Daca ne certam (asta e sarea si piperul) o facem pentru aceleasi lucruri? E un fel de ritual?
Ne facem adesea aceleasi reprosuri? Am incercat sa aflam (chiar cu ajutor terapeutic) de ce ni se intampla asta? Cum iubim, oare? Un pic („Am oroare de singuratate!“), pasional („ma omori, ma ridici la ceruri!“) sau la nebunie („ma scoate din pepeni, dar il iubesc nespus“).
Il cunoastem oare bine pe celalalt? Ii putem adresa intrebari delicate fara sa se jeneze? Ii stim deja maniile si obiceiurile proaste? Ne deranjeaza in continuare?
Ne simtim capabili sa iubim mai multe persoane in acelasi timp? Dar daca nu ne este bine? Ce facem pentru a schimba situatia? Ne facem bagajul?
Profitam de vara si cautam pe altcineva pe plaja? Sau ne mai dam o sansa si revenim la el/ea sau impreuna, mergem la un profesionist, ca sa intelegem ce ni se intampla?
VIATA SEXUALA
Sexualitatea noastra este romantica? („Nu pot face dragoste fara sa iubesc“) sau libertina („importanta este fidelitatea fata de sine“)?
In primul caz, exista armonie intre cele doua dimensiuni, cea sufleteasca si cea erotica? Daca exista zone (erogene…) pasibile de imbunatatiri, stim care sunt? Ne gandim adesea la acestea? Putem vorbi despre ele impreuna?
Suntem in faza ascendenta? („De fiecare data am impresia ca am ajuns mai departe..“) sau pe o panta dulce („de doua ori pe saptamana, nu e rau deloc, la varsta noastra… si mai e si tandretea.“).
Sau numai in amintire („ne-a ramas tandretea“)? Stim pe de rost ceea ce ne place? Stim cum sa cerem ceea ce ne place? Ne plac jucariile sexuale?Care sunt fantasmele nerealizate? Ce vom face in aceasta vara spre a le da curs?
Credem ca depinde mai mult de noi sau de noroc? In acest stadiu al vietii, credem ca stim in ce consta sexualitatea? Estimam ca am avut parte pe indestulate? Sau ne mai raman multe lucruri de facut in acest domeniu?
Daca da, ce putem face pentru a progresa: sa mai discutam cu partenerul? Sau cu altcineva? Citim carti pe acest subiect? Facem experiente impreuna?
Sexualitatea, reala sau fantasmata, este cumva in continuare asociata unei anumite culpabilitati? Am identificat mecanismul acesta? Vrem sa ne eliberam sau ni se pare, pe undeva, normal?
Intrebarea este cu atat mai interesanta daca esti de fapt un libertin: placerile le traiesti din plin sau provoaca ele o anumita rusine?
Care sunt „aranjamentele“ cu cel sau cea iubit/a? Acest stadiu iti place sau vrei sa iesi din el?
