Perfectionistul sau personalitatea obsesionala

Prin ce se caracterizeaza omul cu personalitate obsesionala?
De la un om ordonat la un obsesional
Cand obsesiile devin o maladie
Cum sa ne purtam cu personalitatea obsesionala

• Recomandabil
• Nerecomandabil

Vi s-a intamplat vreodata sa ratati, de exemplu, un concediu minunat pentru ca cel cu care voiati sa mergeti nu s-a hotarat la timp? Sau sa intarziati la un spectacol pentru ca partenerul s-a imbracat si dezbracat de o suta de ori, inspectandu-se in oglinda, mereu nemultumit de vreun detaliu sau altul?

Nu ne intereseaza aici cazurile bine motivate sau, pur si simplu, mascarea lipsei de dorinta. Este vorba despre acele persoane care, cu buna credinta, insista si tot insista asupra detaliilor, a metodei, a tuturor incidentelor viitoare posibile si imposibile. Este vorba despre cel care, in loc sa-si predea la timp lucrarea, o trece pe curat, apoi o schimba (o imbunatateste, este el de parere) si iar o trece pe curat si e din ce in ce mai nelinistit, mai agitat, mai nemultumit. Aceasta este personalitatea obsesionala, sau perfectionistul.

Atentie, deci! De foarte multe ori, in CV-uri, autorul scrie despre sine ca este perfectionist, crezand asta e de bine, dar nu e! Desigur, angajatorii nu zabovesc prea mult asupra cuvantului „perfectionist” si nu-si imagineaza ca omul intentioneaza sa-si tradeze, tocmai in CV, personalitatea dizarmonica.

Prin ce se caracterizeaza omul cu personalitate obsesionala?

Perfectionism. Este exagerat de atent la detalii, la respectarea regulilor si a procedurilor, in detrimentul ansamblului si al operativitatii.

Obstinatie. Insista cu incapatanare pentru aspecte minore, se cramponeaza de metoda pe care o considera optima. Daca i se atrage atentia ca din aceasta cauza intarzie, sau ii streseaza pe ceilalti sau ajunge la solutii inaplicabile, se declanseaza intr-o argumentie fara sfarsit. Nu o face din orgoliu ci din cea mai pura convingere.

Nehotarare. Ii este greu sa ia decizii, nu neaparat din neincredere in ceilalti, cat din teama de a nu fi omis vreun aspect, de a nu se trezi intr-o situatie dificila. Vrea sa fie sigur ca solutia aleasa este, in mod absolut, cea mai buna. Nu relativizeaza deloc. Nehotararea apare si in momentul finalizarii unui demers. Ii vine greu sa spuna „Gata, am terminat” fara sa mai verifice inca o data si inca o data.<

Rigoare pana la rigiditate morala. Isi alege bine cuvintele, are grija sa nu se exprime ambiguu, interpretabil; isi face datoria (sau ce crede el ca este de datoria lui) cu prisosinta. Atentie! De regula, este la fel de exigent cu ceilalti cum este si cu sine, chiar daca uneori nu-si exprima deschis exigentele.

Rezervat in relatiile cu ceilalti. Este concentrat in urmarea procedurilor, nu vrea sa scape lucrurile de sub control, nu se exteriorizeaza si nu poate fi surprins afectat de emotii extreme, nici pozitive, nici negative.

De la un om ordonat la un obsesional

Comportamentul obsesional evolueaza pe o scara a intensitentii de la mici fixatii care pot trece neobservate pana la manie si teroare.

Unora le place sa-si tina intr-o anumita ordine si in curatenie, sa-si intretina dupa toate regulile obiectele legate de practicarea profesiei sau a unui hobby: sculele de pescuit, de brodat, CD-urile cu muzica, sculele mecanice. (Nu este cazul sa ne referim la instrumentele chirurgicale ale unui medic!). Prefera sa nu umble nimeni cu aceste lucruri.

Altii extind aceasta nevoie de ordine asupra tuturor mediilor si obiectelor asupra carora poarta o responsabilitate: biroul, dosarele, informatia din computer, metoda de lucru. Ei apara aceasta ordine si au argumente solide pentru a o pastra neschimbata.