Ai curaj sa gresesti

Uneori, pretul greselilor facute pare greu de suportat. Nu este usor sa ne confruntam cu imperfectiunile noastre. Ar trebui atunci sa renuntam la orice initiativa? Nu si daca reusim sa invatam din experientele negative.

Se spune ca „ceea ce nu te omoara te intareste“. Inevitabile, esecurile noas­tre ne pot face sa regretam deciziile care ne-au condus la ele si ne pot determina sa platim un pret mare. Nimeni nu alege de bunavoie sa ajunga in­tr-o astfel de situatie, dar, trebuie sa recunoastem, cum am putea sa ne fe­rim de propriile erori o viata in­treaga?

Departe de a fi un cliseu, este foarte adevarat ca depa­sirea unui obstacol poate fi o buna lectie de viata. Atunci cand facem o greseala, ne atrag atentia psihologii, nu ne a­fecteaza doar urmarea propriu-zisa a acesteia. Cand ne inse­lam in deciziile sau alegerile noas­tre, ne confrun­tam cu propria imagine negativa. Suferim o rana narcisica: avem do­vada vie a slabiciunii noastre. Pierdem stabilitatea si ne a­legem cu vina in fata celorlalati.

„Am invatat ce conteaza cu adevarat pentru mine.“

Refacerea dupa experienta unui esec presupune un mare efort de re­gasire si remontare. Chiar daca, in multe cazuri, situatia in care ne aflam dupa alegerea facuta nu este cea mai fericita, eroarea facuta poate da nastere unei adevarate reforme interioare. Maria este medic si are 41 de ani. Ea povesteste experienta unei greseli care ar fi putut-o costa familia si casnicia. „Aveam un sot iubitor, doi copii minunati si o viata linistita. In urma cu trei ani l-am cunoscut pe Laurentiu. Era o­pu­sul sotului meu in mai toate pri­vintele. Rezultatul? M-am in­­­dragostit pe loc. In ciuda avertismentelor si discutiilor cu parintii si prietenii, mi-am aparat valorile. Credeam in puterea sentimentelor, a curajului de a actiona, a non­­­con­for­mismului. Am hotarat, de­ci, sa imi traiesc povestea.

Surpriza: esec total! Dupa numai doua luni, episodul romantic s-a sfarsit dezastruos. Mi-am dat seama ca fericirea mea era alaturi de sotul meu si de copii. Am avut norocul sa mai primesc o sansa, insa lucrurile sunt foarte fra­gile. Suntem, inca, afectati cu totii. Stiu ca am pierdut increderea so­tu­lui meu si, o data cu ea, foarte mult din ce avusesem. Nu pot spune ca nu regret nimic. Dar am invatat ma­car ce conteaza cu adevarat pentru mi­ne. Astazi, incerc sa recuperez ce am pierdut si sa imi reformez sistemul de valori.“

„Pentru o vreme am avut sentimentul iremediabilului“

Nu intotdeauna putem acoperi pier­de­rile in urma greselilor noastre. in aceasta situatie, mai mult ca ori­cand, este binevenita o reinterpre­tare si o mai buna intelegere a ex­perientei traite. La 28 de ani, Dan B. a renun­tat la o cariera universitara promi­tatoare pentru a-si dovedi ca poate fi stabil financiar.

Ilustratii: Agnes Keszeg

Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii iunie.