Somnul pierdut nu se recuperează doar în ore
Lasă că recuperez somnul pierdut în weekend. Aud destul de des asta în ședinţele mele de psihoterapie. Uneori oamenii o spun liniștiţi, aproape ca și cum ar avea un cont de economii în care depun la loc orele pierdute în timpul săptămânii. Alteori o spun obosiţi, după luni sau chiar ani în care au dormit prea puţin și încearcă să se convingă că organismul mai poate ţine pasul cu ritmul în care trăiesc.
Problema este că noi gândim somnul ca niște contabili, calculând ore, împărţind, adunând și încercând să compensăm ceea ce am pierdut. Dacă noaptea trecută am dormit 4 ore, sper că noaptea viitoare voi dormi mai mult și astfel recuperez diferenţa.
Creierul nu ţine însă această contabilitate atât de exact cum ne-am dori noi. Somnul nu este doar despre cantitate, este și despre profunzime, ritm, arhitectură și alternanţă fină între diferite stadii.
Cum recuperează creierul somnul pierdut?
După perioade de privare de somn, creierul încearcă să recupereze echilibrul pierdut nu doar dormind mai mult, ci modificând însăși arhitectura somnului: intră mai rapid în somnul profund, crește intensitatea undelor lente, prioritizează anumite stadii considerate esenţiale pentru refacere, modifică distribuţia dintre somnul REM și NREM, reduce uneori trezirile nocturne și crește ceea ce numim sleep drive.
Una dintre cele mai interesante modificări apare la nivelul somnului profund, acel stadiu lent și dens al nopţii, cunoscut și sub numele de slow-wave sleep. După perioade de privare de somn, creierul începe să prioritizeze acest tip de somn: poate intra mai rapid în stadiile profunde, crește intensitatea lor și amplifică activitatea undelor lente, delta, asociate cu refacerea biologică. Este ca și cum organismul ar apăsa acceleraţia pe procesele considerate esenţiale pentru recuperare. De aceea, uneori, după o perioadă de oboseală intensă, oamenii spun că au dormit foarte adânc. Într-un anumit sens, chiar asta se întâmplă. Nu dormim pur și simplu mai mult, ci dormim mai profund.
Se modifică uneori și somnul REM, etapa asociată cel mai frecvent cu visele și procesarea emoţională. După perioade de somn insuficient poate apărea ceea ce este cunoscut drept REM rebound, o creștere compensatorie a acestui stadiu de somn. Visele pot deveni mai intense, mai vii, iar creierul pare să prioritizeze inclusiv reglarea emoţională și integrarea experienţelor trăite. Este un detaliu important, pentru că arată că somnul nu înseamnă doar odihnă fizică. În timpul nopţii, creierul încearcă să refacă nu doar energia corpului, ci și echilibrul nostru emoţional.
Nu toată cantitatea de somn pierdut poate fi recuperată
Cu toate aceste mecanisme, privarea de somn este recuperată doar parţial. Privarea cronică de somn nu este anulată complet prin una sau două nopţi mai lungi. Mulţi oameni trăiesc cu impresia că pot șterge datoria acumulată în timpul săptămânii, dormind mai mult în weekend, însă corpul nu funcţionează ca un software de contabilitate, ci este un sistem biologic care începe să se destabilizeze progresiv atunci când lipsa somnului devine constantă.
Weekend recovery sleep nu este cea mai bună idee de recuperare a somnului
În plus, încercarea de a recupera somnul exclusiv în weekend, poate uneori să deregleze și mai mult ritmul biologic. În timpul săptămânii oamenii dorm puţin și se trezesc devreme, iar în weekend dorm până târziu, uneori până aproape de prânz. La prima vedere pare logic și chiar necesar. Doar că organismul începe să primească semnale contradictorii despre momentul în care trebuie să adoarmă și să se trezească. Ritmul circadian este influenţat, ora de adormire se mută tot mai târziu, iar corpul intră într-un fel de mini jet lag. Apoi vine duminică seara, somnul nu mai apare la ora obișnuită, luni dimineaţa începe cu oboseală și întregul ciclu se repetă din nou, uneori luni sau ani la rând, până când relaţia noastră cu somnul începe să devină una tensionată și fragilă.
Somnul este un proces biologic extrem de sofisticat, reglat de mii și mii de ani de evoluţie, iar creierul știe exact ce are de făcut atunci când nu am dormit suficient. Somnul funcţionează cel mai bine când există ritm, predictibilitate și suficientă siguranţă încât creierul să poată renunţa la starea de alertă. Iar uneori, primul pas către un somn mai bun este să avem mai multă încredere în faptul că organismul nostru știe singur ce are de făcut.
