Monica Tătar: Primii ani nu se mai întorc.
Cum alegem activităţile care dezvoltă cu adevărat potenţialul copilului
Psychologies: De ce unii copii învaţă cu ușurinţă, sunt concentraţi și încrezători, iar alţii se luptă permanent cu atenţia și motivaţia?
Monica Tătar: În fiecare toamnă, părinţii încep să se gândească din nou la educaţia copiilor lor. Și cred că întrebarea cea mai frecventă a părinţilor este: „Ce ar fi cel mai bine pentru copilul meu?”. După aproape șase ani de când am adus metoda Shichida în România și după ce am avut ocazia să cunosc atât de mulţi copii și părinţi, cred că această întrebare poate fi pusă puţin diferit. Înainte de a ne întreba ce va învăţa copilul la școală, poate ar trebui să ne întrebăm cum putem construi, încă din primii ani, acele abilităţi care îl vor face mai ușor să înveţe orice va avea nevoie mai târziu. Pentru că învăţarea nu începe la școală. Începe din prima zi de viaţă.
Când începe, de fapt, învăţarea?
M.T.: Eu cred că aici este o neînţelegere importantă despre modul în care funcţionează creierul copilului. Un copil nu începe să înveţe atunci când intră pentru prima dată într-o sală de clasă. El învaţă din momentul în care se naște, pentru că întregul lui început de viaţă este, de fapt, un proces continuu de descoperire și adaptare. Un bebeluș învaţă să recunoască vocea mamei, mirosul ei, chipurile celor apropiaţi, învaţă să urmărească obiectele cu privirea, să răspundă la sunete, să își controleze treptat corpul, să se întoarcă, să se târască, să meargă, să imite sunete și apoi să le transforme în cuvinte. Nu trebuie să îi explicăm noi că trebuie să înveţe. El face toate aceste lucruri pentru că învăţarea este modul natural în care se dezvoltă creierul.
De ce ai adus Shichida în România?
M.T.: Ceea ce m-a făcut să aduc metoda Shichida în România a fost, înainte de toate, pasiunea mea pentru capacitatea extraordinară a creierului de a învăţa în primii ani de viaţă. Cu cât am descoperit mai multe despre această perioadă și despre rezultatele care pot apărea atunci când copilului i se oferă o stimulare adecvată, consecventă și sistematică, cu atât mi-am dorit mai mult ca această perspectivă asupra educaţiei să existe și în România. Shichida este o metodă japoneză de învăţare timpurie, adresată copiilor începând de la 6 luni și până la 7 ani, în care activităţile sunt adaptate fiecărei etape de dezvoltare și sunt prezentate copilului sub forma jocului. Pentru mine, Shichida nu înseamnă să îi învăţăm pe copii mai devreme ceea ce vor învăţa la școală.
De ce sunt atât de importante jocurile senzoriale?
M.T.: Și atunci apare întrebarea firească: „Dar când începe, de fapt, lecţia?”. Pentru un copil mic, aceasta este lecţia. În primii ani, copilul descoperă lumea prin simţuri, iar fiecare experienţă îi oferă creierului informaţii noi. Atunci când atinge o textură diferită, urmărește un obiect, ascultă un sunet, experimentează o mișcare sau primește un răspuns din partea părintelui, el nu se află doar într-un moment de divertisment. De aceea, jocul senzorial din clasele Shichida este întotdeauna mai mult decât o colecţie de activităţi interesante.
Ce dezvoltă, concret, metoda Shichida?
M.T.: Dacă ar fi să aleg însă cinci direcţii pe care le consider importante, acestea ar fi abilităţile matematice, citirea și alfabetizarea, gândirea critică, motricitatea fină și capacitatea de rezolvare a problemelor. Dar, mai presus de toate acestea, există ceva ce pentru mine este mult mai important decât orice abilitate academică: dragostea pentru învăţare.
Cred că încrederea în copil este primul pas
M.T.: Dacă aș putea schimba o singură idee pe care o au părinţii despre educaţia copiilor, le-aș spune să aibă mai multă încredere în capacitatea extraordinară a copilului lor de a învăţa și, mai important decât atât, să îi arate această încredere prin propria atitudine. Am întâlnit părinţi care, după câteva ședinţe, îmi spuneau că nu mai are rost să continue pentru că micuţul nu are răbdare, nu participă la toate activităţile sau nu face ceea ce se așteaptă de la el. Pentru că un copil învaţă ce înseamnă perseverenţa nu din explicaţii teoretice, ci din ceea ce vede în fiecare zi la adultul de lângă el. Dacă părintele continuă, copilul învaţă să continue. Dacă părintele se bucură de proces, copilul învaţă că învăţarea este o bucurie, chiar și atunci când întâmpină dificultăţi. Dacă părintele are încredere în el înainte ca rezultatul să fie vizibil, copilul începe, în timp, să aibă și el încredere în propriile capacităţi.De aceea, cred că educaţia timpurie nu ar trebui să fie o cursă pentru rezultate și nici o competiţie între copii. Este un drum pe care îl parcurgem împreună cu ei.
Shichida continuă să crească în România. În martie 2027 vom începe primele clase Shichida în București, iar pe 15 aprilie 2027 vom deschide oficial Centrul Shichida București, un proiect pe care mi l-am dorit de mult timp și pe care îl construiesc cu aceeași convingere cu care am pornit acest drum iniţial în Oradea: aceea că părinţii și copiii din România merită să aibă acces la o educaţie timpurie care respectă capacitatea extraordinară de învăţare a copilului și, mai ales, care îi păstrează bucuria de a descoperi și de a învăţa.
Povestea lui T.
Am în minte foarte mulţi copii atunci când mă gândesc la anii care au trecut, dar există un băieţel, pe care îl voi numi T., a cărui poveste îmi revine foarte des în minte. Îmi povestea, când T. era încă foarte mic și abia începea să spună zilele săptămânii, că primul nume al unei zile pe care îl pronunţa clar era „miercuri”. Pentru că miercurea venea la Shichida.
