Sergiu Condrea: Back to Office începe cu o întrebare: cum stăm cu wellbeingul?
De ce starea de bine a devenit noua știinţă a performanţei organizaţionale
În ultimii ani, piaţa muncii s-a schimbat mai mult decât în deceniile anterioare. Am trecut prin pandemie, muncă hibridă, transformare digitală accelerată, instabilitate economică și schimbări generaţionale care au redefinit așteptările oamenilor faţă de locul de muncă.
Astăzi, într-un context în care tot mai multe organizaţii discută despre Back to Office, adevărata provocare nu mai este întoarcerea fizică la birou, ci reconectarea oamenilor cu organizaţia.
Întrebarea pe care liderii ar trebui să și-o pună nu este câte zile vin angajaţii la birou?, ci în ce organizaţie aleg să revină?
În acest nou context, wellbeingul nu mai poate fi tratat ca un program de beneficii sau ca o iniţiativă punctuală a departamentului de resurse umane. El devine una dintre cele mai importante discipline emergente din managementul organizaţional și una dintre cele mai relevante competenţe strategice ale HR-ului modern.
La EPIC Business Human Strategy, privim wellbeingul ca pe o știinţă aplicată organizaţiilor. Nu vorbim despre percepţii, tendinţe sau iniţiative izolate, ci despre un domeniu construit pe cercetare, metodologii validate și indicatori măsurabili, care explică relaţia dintre sănătatea organizaţională și performanţa de business. Această perspectivă diferenţiază modul în care abordăm wellbeingul: la intersecţia dintre psihologia organizaţională, strategia de business și managementul schimbării.
De la beneficii la strategie
Ani la rând, wellbeingul a fost asociat cu programe de fitness, fructe la birou, sesiuni de mindfulness sau evenimente dedicate angajaţilor. Toate acestea pot contribui la starea de bine, însă nu rezolvă cauzele care generează stresul organizaţional. Astăzi, organizaţiile performante înţeleg că wellbeingul nu este despre confort, ci despre capacitatea unei companii de a crea performanţă fără a epuiza oamenii care o susţin.
Această schimbare este susţinută inclusiv de evoluţia mediului de afaceri. Componenta socială din ESG și cerinţele de raportare privind sustenabilitatea aduc în atenţia consiliilor de administraţie indicatori precum retenţia, absenteismul, sănătatea psihologică, engagementul și calitatea mediului de lucru. Wellbeingul nu mai reprezintă doar o preocupare a HR-ului, ci și un criteriu prin care investitorii, partenerii și piaţa evaluează maturitatea unei organizaţii. În acest context și din această perspectivă, rolul funcţiunii de resurse umane se schimbă fundamental. Dacă până acum accentul era pus pe atragerea și dezvoltarea talentelor, în următorii ani, diferenţa dintre organizaţii va fi făcută de capacitatea lor de a construi medii în care oamenii pot performa sustenabil.
Wellbeingul poate fi măsurat
Una dintre cele mai mari provocări este percepţia că wellbeingul este un concept abstract, dificil de evaluat și imposibil de cuantificat. Realitatea este exact la celălalt pol.
În ultimii ani, cercetarea în psihologia organizaţională a demonstrat că sănătatea unei organizaţii poate fi măsurată cu aceeași rigoare cu care sunt evaluate performanţa financiară sau eficienţa operaţională.
La EPIC utilizăm instrumente validate știinţific și modele consacrate de evaluare pentru a transforma wellbeingul într-un proces măsurabil. Analizăm indicatori care reflectă atât impactul asupra businessului – precum fluctuaţia de personal, absenteismul sau costurile asociate –, cât și dimensiunea umană: nivelul de engagement, stresul perceput, calitatea relaţiei manager–echipă, capacitatea de adaptare și dezvoltarea rezilienţei. Această abordare permite organizaţiilor să înţeleagă nu doar cum se simt oamenii, ci și de ce se simt astfel și care sunt mecanismele organizaţionale care influenţează aceste rezultate.
Diferenţa dintre programe și sisteme
Poate cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o în ultimii ani este că organizaţiile nu au nevoie de mai multe activităţi de wellbeing, ci de sisteme care susţin sănătatea organizaţională.
Nu există un workshop care poate compensa un stil de leadership disfuncţional. Nu există o aplicaţie care poate reduce presiunea generată de procese ineficiente. Și nu există beneficii care să înlocuiască sentimentul de siguranţă psihologică într-o echipă.
De aceea, intervenţiile eficiente încep întotdeauna prin identificarea surselor organizaţionale ale stresului, continuă cu dezvoltarea competenţelor individuale de adaptare și rezilienţă și oferă suport specializat acolo unde acesta este necesar. Este un model construit pe dovezi știinţifice, utilizat internaţional în prevenţia stresului ocupaţional și adaptat realităţilor fiecărei organizaţii.
Business. Human. Strategy
Această perspectivă stă și la baza filosofiei EPIC. Credem că performanţa sustenabilă apare doar atunci când businessul, oamenii și strategia funcţionează împreună. Businessul oferă direcţia și obiectivele. Dimensiunea umană explică modul în care oamenii pot atinge aceste obiective fără să își consume resursele personale. Strategia creează mecanismele prin care această stare de sănătate organizaţională devine parte din cultura companiei, nu doar o iniţiativă temporară.
Pentru noi, wellbeingul nu este un proiect de HR și nici un program de beneficii. Este infrastructura invizibilă care susţine performanţa unei organizaţii și unul dintre cele mai relevante instrumente prin care companiile își pot construi rezilienţa într-o lume aflată în continuă schimbare.
Într-o perioadă în care întrebarea este dacă oamenii se întorc la birou, poate că adevărata provocare este alta: cum construim organizaţii în care oamenii aleg să rămână? Aceasta este, de fapt, esenţa wellbeingului și una dintre cele mai importante teme pe agenda liderilor care privesc dincolo de prezent și înţeleg că viitorul performanţei începe cu sănătatea organizaţională.
