Cum îți dai seama că ai nevoie de terapie înainte de a ajunge la limită

Cum îți dai seama că ai nevoie de ajutor înainte ca organismul, relațiile sau viața ta să spună „nu mai pot”?

Există o idee foarte răspândită despre terapie: ajungi la psiholog când nu mai poți. Atunci când plângi fără să te poți opri, când nu mai dormi, când o relație se destramă, când anxietatea devine imposibil de controlat sau când viața de zi cu zi începe să se prăbușească. Dar poate că aceasta este una dintre cele mai costisitoare concepții despre sănătatea psihică. Pentru că de multe ori momentul în care „nu mai poți”  nu este începutul problemei. Este doar momentul în care nu mai reușești să o ascunzi sau să o controlezi. Terapia nu ar trebui să fie ambulanța sufletului. Poate fi și întreținerea lui.

Mulți oameni funcționeaza aparent foarte bine în timp ce interiorul lor este într-o continuă negociere. Merg la serviciu, își cresc copiii, răspund la telefon, plătesc facturile, zâmbesc, sunt „cei puternici” din familie. Și totuși ceva s-a schimbat. Nu se mai bucură ca înainte. Sunt permanent încordați. Se enervează din lucruri mici. Amână lucruri importante. Nu mai au răbdare. Se gândesc excesiv la probleme. Dorm, dar nu se odihnesc. Se izolează sau dimpotrivă își umplu agenda cu activități pentru a nu rămâne singuri cu propriile gânduri. De multe ori, nu spun „am nevoie de terapie” ci „sunt doar obosit” sau „am avut o perioadă mai grea”, „o să îmi treacă”. Și uneori chiar trece. Dar alteori, ceea ce numim „o perioadă” devine noul nostru mod de a trăi.

Primul semn nu este întotdeauna suferința. Poate fi faptul că te-ai schimbat. Poate că înainte aveai răbdare, iar acum reacționezi disproporționat. Poate că puteai lua o decizie relativ ușor iar acum analizezi aceiași situatie zile întregi. Problema nu este că ai o zi proastă, problema apare atunci când o stare temporară începe să devină o identitate permanentă.

Un alt semn important este evitarea. Nu mai mergi în anumite locuri pentru că îți provoacă disconfort. Nu mai porți anumite discuții pentru că te temi de conflict. Nu mai intri în relații pentru că „oricum se termină prost”. În timp, vița începe să fie organizată nu în jurul lucrurilor pe care ți le dorești, ci în jurul celor de care încerci să te protejezi.

Una dintre cele mai mari capcane este funcționarea. Un om poate funcționa foarte bine și poate suferi foarte mult în același timp. Poate să aibă rezultate foarte excelente la serviciu și să nu mai aibă energie pentru propria viață. Dacă pentru a continua trebuie să te anulezi, să reprimi, să controlezi permanent sau să te forțezi, poate că problema nu este lipsa de putere. Poate că ai nevoie de un spațiu în care să înțelegi de ce ai nevoie de atât de multă putere pentru a trece prin fiecare zi.

Uneori psihicul nu spune „am nevoie de ajutor” ci „nu mai pot dormi” sau „sunt permanent încordat”. Desigur, simptomele fizice trebuie evaluate medical atunci când este necesar. Dar sănătatea emoțională și cea fizică nu funcționează în compartimente complet separate. Problemele emoționale se pot asocia cu simptomele fizice și, invers, problemele de sănătate pot afecta profund starea psihică. Uneori, corpul devine primul loc în care apare nota de plată pentru ceea ce mintea a încercat să gestioneze singură.

Dacă o problemă îți provoacă distres și începe să interfereze cu vița ta, acestea sunt deja probleme legitime pentru a lua în considerare sprijinul psihologic. Nu mergem la terapie doar pentru a repara ceva. Putem merge pentru a înțelege, pentru a preveni sau pur și simplu pentru că simțim că viața noastră din exterior nu mai seamănă cu cea din interior.

Psihoterapia este o intervenție colaborativă, în care obiectivele se stabilesc împreuna cu psihologul, iar procesul poate avea ca scop atât reducerea suferinței, cât și dezvoltarea unor modalități mai sănătoase de a face față problemei.