Nu suntem egali in fata placerii date de munca. Unii se imbogatesc, altii se abrutizeaza. Noi pe unde suntem in acest camp de batalie? Pe unde se situeaza mercurul din termometrul pasiunilor profesionale? Avem pasiuni sau doar interese?
In general, fiecare crede ca stie cam pe unde se afla in viata sa profesionala. Din interes („E oare timpul sa cer o marire de salariu?“) sau din prudenta („oare postul meu e amenintat?“), stam la locul nostru.
Dar, adesea, aceste preocupari pe termen scurt ascund marile intrebari de fond asupra a ceea ce absoarbe cel mai mult din timpul nostru.
De exemplu: ceea ce fac este o vocatie sau doar un simplu job? Am eu o adevarata vocatie? Ma gasesc aici din cauza circumstantelor – care? – sau chiar mi-am dorit sa fac acest lucru?
Unul dintre cele mai bune moduri de a ne da seama de raspuns, este sa studiem fantasmele pe tema aceasta. Visam mai mult sau mai putin la alte ocupatii sau responsabilitati?
Este rar sa gasim pe cineva multumit din plin de ceea ce face. Insatisfactia este buna, ea impinge la evolutie. Dar, daca ea domina, trebuie analizata cu realism.
Se datoreaza relatiilor dintre noi si sefi sau colegi? Lipsei noastre de interes? Lipsei de competenta pentru ceea ce facem? Si, mai ales, putem face ceva? Putem cauta alt post? Sau poate suntem paralizati de frica in fata schimbarii?
Daca nu avem decat putine fantasme in acest domeniu, un pas bun ar fi sa le exploram pe cateva dintre acestea. Sa vedem daca au ceva sanse sau deloc (precum visul de a canta la pian, de vreme ce nu am pus niciodata mana pe un pian).
Proiectia intr-un alt univers ne permite sa exploram, imaginativ, o viata ideala, din care anumite elemente pot fi ceva mai putin accesibile decat credem.
Imaginandu-ne in alte contexte, vom descoperi fatete noi ale personalitatii noastre, care se pot exprima probabil in alt fel. Nu toti suntem egali in fata muncii. Unii se bucura enorm, altii – deloc.
Citeste continuarea articolului in revista Psychologies, editia iulie-august 2011
