Portretul psihologic al unui hoţ din cyberspaţiu

V-aţi întrebat cum arată un infractor din cyberspaţiu? Cum gândeşte el? Ironia face să nu fie foarte diferit de un hoţ din offline. Adică psihologia umană e aceeaşi, indifferent că operează de la taste sau într-o zonă rău famată a unui mare oraş.

 

Aşadar, cine fură softuri şi de ce? Răspunsul e unul simplu: cam toţi cei care pot să o facă fără frica de a fi pedepsiţi.

 

Cine sunt însă aceşti piraţi ai spaţiului cibernetic?

Cum pot fi ei opriţi? Se pare că sunt, cu precădere, bărbaţii tineri, din punct de vedere socio-demografic. Pirateria e un comportament destul de bine plănuit, nu e un act impulsiv, aşa cum sunt multe din actele ilegale şi chiar criminale.

Apoi s-a constatat că anumite trăsături de personalitate sunt buni predictori pentru a spune dacă cineva este sau nu este înclinat să facă acte de piraterie.

Se pare că cei care au un bias optimist, adică sunt mai înclinaţi către optimism, sunt şi mai probabil înclinaţi să facă astfel de fapte antisociale, pentru că ei cred că nu vor fi prinşi.

Pirateria e ceva serios şi ameninţător din punct de vedere economic la adresa companiilor. Deci cum pot fi aceşti inşi opriţi de la a fura soft sau content? Se pare că măsurile punitive nu funcţionează.

Campanii majore au fost derulate pentru a educa userii cu privire la pericolele softurilor piratate. Iar acestea au avut efecte, pentru o anume perioadă. Însă internetul este un mediu extrem de competitiv şi unde lucrurile evoluează rapid.

Uneori preţul prohibitiv al unui soft îl face pe userul cu comportament ilicit să-şi asume riscul. Şi cum poate fi caracterizată o astfel de atitudine?

Câţiva cercetători americani au făcut diverse studii asupra unor eşantioane de populaţie reprezentative pentru aceste comportamente. Prin intermediul interviurilor, cercetătorii au reuşit să contureze un portret al celui care face acte ilicite pe internet.

Iată câteva trăsături comportamentale ale acestora. Pe scurt, iată cum gândesc ei.

  1. Refuzul responsabilităţii personale („Nu e treaba mea, dacă pot să iau, iau.“)
  2. Refuzul acceptării că faci un rău cuiva („Nu fac rău nimănui, au de unde să câştige.“)
  3. Refuzul de a accepta că sunt victime („Nu fac niciun rău, iau un soft sau muzică de pe net.“)
  4. Condamnarea celor care condamnă acest obicei („Ce au cu mine, sunt nişte nebuni, eu îmi văd de treaba mea.“)

 

Toate aceste idei şi cogniţii le permit celor cu comportamente ilicite să îşi justifice propriile acte. Să îşi spună că au un comportament acceptabil, fără a lua în calcul că ei încalcă nişte norme morale.

Cea mai comună idee constatată în rândul celor intervievaţi a fost că ei nu fac rău de fapt nimănui.

Sunt tehnici de gândire care în psihologie poartă numele de „raţionalizare“, şi care ne ajută pe noi, oamenii, să avem – ocazional – acele comportamente imorale cu care, în alte contexte, nu suntem de acord.

De obicei este un raţionament de tipul:  „ştiu că fac ceva imoral, dar până când nu sunt legi mai stricte, nu prea mă interesează şi nu îmi pasă. “

La toate acestea se adaugă un parametru important: anonimitatea data de Internet. Anonimatul acesta merită o discuţie separată, pentru că în contextual anonimatului intervin majoritatea comportamentelor antisociale, de la bully-ing la furturi de tot felul.

Un experiment făcut de psihologul American Dan Ariely arată cât de important este anonimatul versus sentimental că eşti supravegheat în a avea un comportament moral.

La bucătăria unei companii, în locul de unde angajaţii se serveau cu cafea, se aflat şi pliculeţe de zahăr şi de ceai. Pe peretele de lângă acest loc, se afla un poster care era schimbat săptămânal.

O săptămână posterul arăta nişte flori frumoase, iar în următoarea săptămână posterul reproducea un chip expresiv cu ochi care priveau direct angajaţii veniţi să ia cafea.

Numărând în fiecare săptămână pliculeţele de ceai şi de zahăr, s-a constatat că atunci când angajaţii erau priviţi de acei ochi duri, nu luau cu ei pliculeţe de ceai şi zahăr.

Pe când florile nu aveau acest efect prohibitiv. Aşadar, simpla impresie că eşti privit te poate face să te comporţi moral. Anonnimitatea de pe internet ar putea fi astfel explicate din punctul de vedere al psihologiei.

 

Foto: 123rf.com

loading...
Loading...
Comentează și tu
Recomandări
Neșansele nu țin cont de sângele albastru. Trei regi și finalurile lor absurde
Neșansele nu țin cont de sângele albastru. Trei regi și finalurile lor absurde

Uneori ni se pare că doar noi, oamenii de rând, suntem năpăstuiți. Ne imaginăm că nobilii, regii și oamenii sus puși sunt scutiți de ghinioane, unele dintre ele cu final tragic. Istoria însă ne arată că nu e deloc așa. Iată trei feluri nefericite și absurde prin care și-au găsit sfârșitul trei capete încoronate.

Citeste
Cele 5 superputeri ale zâmbetului tău
Cele 5 superputeri ale zâmbetului tău

Numeroase studii au fost dedicate analizei zâmbetului, a semnificațiilor lui […]

Citeste
10 soluții ca să îți recapeți mai ușor încrederea în tine
10 soluții ca să îți recapeți mai ușor încrederea în tine

Încrederea de sine este un lucru mereu fragil și foarte […]

Citeste
Portretul psihologic al unui hoţ din cyberspaţiu
Portretul psihologic al unui hoţ din cyberspaţiu

V-aţi întrebat cum arată un infractor din cyberspaţiu? Cum gândeşte el? Ironia face să nu fie foarte diferit de un hoţ din offline. Adică psihologia umană e aceeaşi, indifferent că operează de la taste sau într-o zonă rău famată a unui mare oraş.

Citeste
Cum să ai o piele frumoasă pe timpul iernii
Cum să ai o piele frumoasă pe timpul iernii

Pielea frumoasă și strălucitoare a fost considerată dintotdeauna un etalon […]

Citeste
Rain Man - Povestea unui geniu neînțeles
Rain Man – Povestea unui geniu neînțeles

Rain Man este o producţie americană de genul comedie dramă, […]

Citeste