Curiozitatea: capacitatea uitată care ne ține vii

Freepik

Îți mai amintești din copilărie cum desfăceai lucruri, curios fiind să vezi ce se află în interior sau cum funcționează? Ai scos piciorul unei păpuși, roata unei mașinuțe sau ai stricat un ceas ca să-i descoperi mecanismul? Sau te-ai uitat, ca și mine, în spatele televizorului cu lămpi, ca să vezi cum apar oamenii pe ecran?

Toate acestea izvorau din curiozitatea curată, firească, cu nesaț – curiozitatea copilului care învață despre sine și despre lume. Din perspectivă psihologică, curiozitatea este una dintre principalele forțe ale dezvoltării. Jean Piaget vorbea despre copil ca despre un „mic cercetător”, care construiește realitatea prin explorare activă.

Cum ajungem să ne pierdem curiozitatea

Și totuși, de multe ori, această curiozitate a fost oprită.

„Nu umbla acolo!”
„Nu pune întrebări!”
„Curiozitatea a omorât pisica.”

Copilul învață repede că a fi curios poate periclita relația cu adultul de care depinde. Iar din punct de vedere neuropsihologic, siguranța relațională primează în fața explorării. Astfel, pentru a păstra legătura, copilul renunță treptat la impulsul de a cerceta.

În contextul socio-cultural al României – mai ales în perioada comunistă – curiozitatea a fost adesea asociată cu pericolul. A întreba prea mult, a observa, a gândi critic puteau atrage suspiciuni. În acest climat, inhibarea curiozității a devenit o formă de protecție. Însă odată cu ea, s-au estompat și creativitatea, flexibilitatea mentală, capacitatea de reflecție.

Curiozitatea și mindfulness-ul

În practica mindfulness, curiozitatea este considerată o atitudine fundamentală. Jon Kabat-Zinn vorbește despre „beginner’s mind” – mintea începătorului – acea capacitate de a privi experiența ca și cum ar fi prima dată, fără judecată.

A fi mindful nu înseamnă doar a fi prezent, ci a fi prezent cu interes, deschidere și curiozitate față de ceea ce apare: senzații, emoții, gânduri. Curiozitatea mută atenția de la „ce nu e în regulă cu mine?” la „oare ce se întâmplă aici?”.

Această schimbare subtilă reduce reactivitatea emoțională și crește autoreglarea. Practic, curiozitatea creează un spațiu între stimul și răspuns.

Curiozitatea și neuroplasticitatea creierului

Neuroștiința confirmă astăzi ceea ce intuiam deja: creierul se schimbă pe tot parcursul vieții. Neuroplasticitatea este susținută de experiențe noi, explorare, atenție și implicare emoțională – toate activate de curiozitate.

Studii recente arată că stările de curiozitate cresc nivelul de dopamină, un neurotransmițător implicat în învățare și motivație, facilitând consolidarea memoriei (Gruber, Gelman & Ranganath, 2014). Cu alte cuvinte, atunci când suntem curioși, creierul este mai deschis, mai flexibil, mai viu.

Curiozitatea în viața adultului

Curiozitatea nu este doar despre a ști mai mult. Este despre a fi viu, prezent, în contact cu tine și cu lumea. Despre a-ți permite să explorezi fără scop utilitar imediat, fără performanță, fără presiune.

Cum ar fi să cultivi curiozitatea în gesturi mici?

Deși nu-ți place sportul, poți fi curios să rotești ușor capul sau trunchiul și să observi ce simți.
Nu-ți place să gătești, dar ești curios să încerci o rețetă nouă sau să gătești cu cineva drag.
Te îmbraci mereu în negru, dar o bluză colorată îți stârnește interesul. Oare cum ți-ar sta?
Îți e greu să te ridici dimineața, dar ești curios să vezi mai de aproape florile de la pervaz.

Curiozitatea creează spațiu pentru a fi, nu doar pentru a face.

O invitație la redescoperirea curiozității

Cum este să-ți privești gândurile cu curiozitate, nu cu critică? Emoțiile cu interes, nu cu frică? Corpul cu blândețe, nu cu judecată?

Te invit să-ți amintești curiozitatea copilului care ai fost. Ce te anima atunci? Și ce ar fi posibil dacă i-ai face loc, din nou, astăzi?

Bibliografie

Dweck, C. S. (2006). Mindset: The new psychology of success. Random House.

Gruber, M. J., Gelman, B. D., & Ranganath, C. (2014). States of curiosity modulate hippocampus-dependent learning via the dopaminergic circuit. Neuron, 84(2), 486–496. https://doi.org/10.1016/j.neuron.2014.08.060

Kabat-Zinn, J. (1994). Wherever you go, there you are: Mindfulness meditation in everyday life. Hyperion.

Kabat-Zinn, J. (1990). Full catastrophe living: Using the wisdom of your body and mind to face stress, pain, and illness. Delacorte Press.

Piaget, J. (1969). The psychology of the child (H. Weaver, Trans.). Basic Books. (Original work published 1966)

Siegel, D. J. (2010). Mindsight: The new science of personal transformation. Bantam Books.

Davidson, R. J., & Begley, S. (2012). The emotional life of your brain: How its unique patterns