Laura Pănăzan: „Iubirea are nevoie de patru.”
Ce faci când realizezi că relația ta de cuplu a devenit anostă și lipsită de căldură? Cum reinventezi iubirea și cum eviți să te lași influențat de rănile din trecut?
În noua ei carte de la Editura Trei, Un dulău și un arici pe sârmă. Note de psihoterapie de cuplu, psihoterapeutul de cuplu Laura Pănăzan spune că a descoperit formula matematică a comunicării în cuplu.
Victor Popescu: „Când pare că nu mai e iubire, o reinventezi tu!”, afirmi în noua ta carte. Cum faci asta?
Laura Pănăzan: Când relația de cuplu „s-a răcit”, niciunul dintre cei doi parteneri nu mai are energie pentru ea. Un comportament agresiv, de „dulău”, primește un răspuns defensiv, de „arici”. Sau: atitudinea glacială a unuia e urmată de reacția vulcanică a celuilalt. Uneori doi dulăi latră amândoi; alteori doi arici stau pitiți sub țepi. În toate aceste exemple tiparul de interacțiune este negativ.
Dar și atunci când relația este hrănitoare, și atunci când ea ne secătuiește, amândoi participăm la asta în mod egal. Nu contează cine a dat startul interacțiunii negative, câtă vreme al doilea o continuă. Tot așa cum nu contează cine inițiază vindecarea relației. Important este să creăm împreună o dinamică pozitivă. La început, răspunsul partenerului față de comportamentul meu nou, pro-relație, poate fi după vechiul tipar negativ. Este nevoie de mai mulți ghiocei din partea mea, pentru ca el să creadă în primăvară și să înceapă să pună semințe împreună cu mine. Dacă ies mai iute din paradigma în care caut vinovatul sau vreau să mă răzbun, dacă mă concentrez pe reconstrucție, am șanse mari ca el să vadă că sunt în alt film, unul mai romantic, și să vină să mă ajute. Terapia de cuplu și vindecarea relației au șanse doar dacă punem doi cai la căruță.
Există sfaturi de genul: ia-ți partenerul la un hotel pentru o noapte fierbinte. Sau: practicați un joc de rol fantezist. Ajută realmente?
L.P.: Ajută doar pe moment câtă vreme nu există și o abordare directă a problemei de fond. În spațiul de acasă, cel cu multe responsabilități, apar numeroși stimuli și situații care ne fac să scăpăm în tăceri ostile sau în scandal. Adică în deconectare. Un mediu nou (de vacanță, de relaxare, de joc) poate produce o resetare senzorială. Poate fi un prilej pentru corp de reamintire a vremurilor noastre bune. Dar asta nu face să dispară elefantul din cameră. O discuție profundă despre ce e dureros pentru fiecare (cu efortul de a exprima blând și de a asculta cu deschidere cealaltă poveste) ne va face să ne întâlnim suflet cu suflet. Apoi, noi avem nevoie să ne ajutăm reciproc și când e vorba de sarcini, și când e vorba de poveri emoționale. Tot așa cum avem nevoie de bucurie, de plăcere, de oaze de relaxare pentru noi ca indivizi, pentru relația și pentru familia noastră. Deci condimentele și fanteziile pot să fie doar preambulul reconectării. Avem nevoie să fim atât de aproape, încât să ducem împreună și binele, și răul. Pentru că, nu-i așa, de aproape nu poți urî.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
