Relații (im)perfecte: când partenerul de cuplu e și coleg de birou
Există cupluri care se întâlnesc seara în bucătărie, după două zile de muncă paralele. Și există cupluri care se întâlnesc în aceeași zi de zece ori: în ședințe, în decizii, în mesaje scurte despre urgențe, în calcule, în „ai rezolvat?”, în „ce facem cu…?”. Pentru acestea din urmă, relația nu se mai oprește niciodată complet. Doar își schimbă forma.
Când partenerul de viață devine și partener de business, promisiunea e frumoasă și tentantă: libertate, autonomie, creativitate, un proiect comun care te face să te simți „în aceeași echipă”. Dar exact aici apare și riscul: să rămâi în echipă și să uiți să mai fii cuplu. Să te întâlnești mereu în roluri funcționale și tot mai rar în emoția conectării. Și uite așa unele relații perfecte ajung… imperfecte. Sau… invers.
Cum poți ajunge să păstrezi un echilibru între noi – cei de la muncă și noi – cei de acasă? Practica terapeutică pune un nume pe această nevoie: siguranță emoțională. Este sentimentul că, în relația ta, poți greși, poți fi vulnerabil, poți fi copleșit fără să pierzi contactul. Am căutat idei și soluții în teorie, dar și în practică, cu specialiști, dar și cupluri reale, care muncesc împreună de mulți ani.
Andreea Goliță lucrează de peste 15 ani cu dinamici de cuplu și familie și este acreditată internațional în Terapia Centrată pe Emoții (EFT). Practica ei stă la intersecția dintre teoria atașamentului, perspectiva transgenerațională și abordarea sistemică. Spune că în peste 40% dintre cuplurile cu care lucrează, mai ales când sunt implicate într-un business, granițele dintre muncă și relație se estompează, iar cuplul pare prins într-un ritm care nu mai are început și sfârșit. Nu pentru că nu există iubire, ci pentru că relația nu mai are timp emoțional în afara muncii.
Care sunt cele mai frecvente probleme pe care le aduce această amestecare a rolurilor?
Andreea Goliță: Relația ajunge să funcționeze ca un spațiu de lucru continuu: conversațiile despre sarcini, decizii și probleme îi iau locul celor despre „noi”. Nu mai există timp emoțional pentru a fi parteneri, ci doar coechipieri. Încep tensiunile despre cine duce mai mult: unul simte că trage, celălalt că nu e văzut sau apreciat. Pentru că nu sunt discutate la timp, aceste diferențe se transformă în iritare, oboseală și retragere emoțională, nu neapărat în certuri. Capcana e subtilă: multe cupluri cred că, dacă nu se ceartă „serios”, sunt bine. Dar se pierde exact spațiul de siguranță al relației. Partenerii rămân în alertă, în evaluare, în „rezolvare”, iar relația devine un loc în care ești analizat mai des decât ești ținut în siguranță. Când siguranța scade, intimitatea e primul „departament” care se închide.
Putem crea reguli care să aducă armonia într-un cuplu care lucrează împreună?
A.G.: Hai să ne referim la aceste lucruri ca ritualuri care protejează relația, nu reguli rigide. Primul: un acord explicit despre când și unde se discută businessul – „vorbim despre asta într-un timp și un spațiu ales de amândoi”. Redă sentimentul de alegere și oprește invazia constantă a muncii în „noi”. Al doilea: o tranziție conștientă de la muncă la relație – o pauză, o plimbare sau o întrebare simplă: „Acum ai nevoie de mine ca partener sau ca și coleg?” Ritualurile trebuie însă susținute emoțional. Nu sunt disciplină, ci implicare, reglare și apropiere. Limitele sănătoase nu controlează relația, o protejează.
Abonează-te la Psychologies și primește revista direct acasă — un ritual de lectură pentru minte și suflet.
