Iubirea sinceră și curată între 2 persoane cu dizabilitate locomotorie în mediul online
Cum așa?
În primul rând, aducem cea mai mare recunoștiință mamelor noastre minunate – care ne-au dăruit viața pe pământ și iubirea lor necondiționată, în fiecare clipă a existenței noastre. Au știut din prima clipă că, noi vom fi altfel – cu mersul greu și legănat, de mâinile lor agătați.
Redăm aici câteva câteva cuvinte pline de recunoștință:
Vă mulțumim, mame, pentru că ne-ați susținut necondiționat de când ne-am născut. Pentru nopțile nedormite, pentru griji, pentru rugăciuni spuse în tăcere. Pentru că ați fost mereu lângă noi, chiar și atunci când nu am știut să spunem „mulțumesc”.
Ați crezut în noi când poate nici noi nu mai credeam. Ne-ați ridicat când am căzut, ne-ați învățat ce înseamnă bunătatea, răbdarea și iubirea adevărată. Prezența voastră constantă este una dintre cele mai mari binecuvântări din viața noastră.
Ne-au iubit din prima secundă și ne-au învățat să iubim sincer și curat. În sufletele lor, își doreau să ne găsim pe cineva fiecare dintre noi , să ne privească sufletele – interiorul sincer și curat plin de iubire și dăruire pură – dincolo de aspectul fizic care ne-a marcat pe viață – dizabilitatea locomotorie.
Există întâlniri care nu se întâmplă într-un loc anume, ci într-un moment potrivit al vieții. Ne aducem aminte acum cu lacrimi în ochi de bucurie – ziua de 3 Septembrie 2021, pentru prima dată, drumurile noastre s-au întâlnit online. Poate pentru unii pare un detaliu mic, dar pentru NOI a fost începutul unei povești care ne-a schimbat sufletele. Un click pe pagina de Facebook – o cerere de prietenie acceptată, o conversație scurtă pe messenger în care am simțit amândoi că este acel ceva pe care îl căutăm de ani buni.
A fost o întâlnire simplă, firească, dar plină de emoție. Dincolo de ecrane, am simțit o apropiere reală, o conexiune care nu avea nevoie de explicații.
„Cu fiecare mesaj, cu fiecare conversație, Oana a devenit mai mult decât un nume sau o prezență virtuală — a devenit omul care mi-a adus liniște, bucurie și sens. Îi mulțumesc din inimă pentru răbdare, pentru iubirea oferită, pentru felul în care m-a văzut și m-a acceptat exact așa cum sunt. Pentru că a ales să fie acolo, să creadă, să construiască.”
La început au fost multe conversații doar pe Facebook – despre cine este fiecare dintre noi, ce facem fiecare, ce ne place etc. Până într-o dimineață, când ne-am surprins tastând pe messenger, în același timp, cuvântul care ne-a adus împreună în mediul online și ne ține și astăzi împreună: Ce faci iubire?
Am simțit amândoi marea însemnătate a acestui cuvânt magic – iubirea sinceră și curată.
Am schimbat numerele de telefon între noi, pentru a ne fi mai ușor să comunică unul cu celălalt.
Ne amintim și acum că, într-o după-amiază ne-am întrebat așa: „Oare dizabilitatea poate limita și iubirea?”
Răspunsul este: „Nu. Nu poți pune limite sufletelor și inimilor.”
Suntem două absolut normale, care au dorințe, sentimente profunde unul pentru altul, care se simt de la primul „alo”, dacă suntem bine în ziua respectivă sau ceva ne apasă. Comunicarea sinceră și ascultarea activă – să fim acolo pentru noi, să ne împărtășim fără ocolișuri și împachetate frumos, atât bucuriile, cât și tristețile.
Ce facem să fim împreună, deși suntem la distanță?
Iubirea sinceră și curată a topit distanța și a tranformat două inimi într-una singură plină de iubire.
Cum ne ajutăm concret și suntem împreună, ca într-o relație reală?
E simplu și frumos cu adevărat:
– Neața, soare.
– Neața, iubire.
– Ce bine că ești, ce mirare că sunt.
– Ne așteaptă o zi superbă, o începem?
– Sigur. De ce avem nevoie azi să fim fericiți?
– De noi.
– Vreau să ajut omul cu suflet minunat din spatele pshologului zilnic. Cum o pot face?
– Prin pași mărunți. Hai să ne luăm un moment de reflecție: Cine suntem noi doi?
– Doi oameni minunați cu suflete blânde, care ajută cum pot persoanele din jurul lor.
Unul oferă ședințe de psihoterapie și ascultă povestea din spatele poveștii fiecărui client care îi pășește în cabinet, are proiecte începute, scrie articole despre anxietate, depresie și doliu pe site-ul personal, colaborează de 2 ani cu revista Psyhologies, scriind articole lunare.
Celălalt – asistent social reprofilat – ajută o trupă de muzică pop de succes din țara noastră – postând pe paginile și în grupurile de pe Facebook – diverse filmulețe și fotografii de la diferite concerte live din țară și stăinătate. Instalează diverse programe pe PC-urile oamenilor care îi cer ajutorul.
Cum ne mențim relația vie după 5 ani?
Ne simțim împreună de la primul „alo” acum 5 ani. Parcă ne cunoșteam de la începul vieții.
Au mamele noastre niște vorbe pline de înțelepciune: Dizabilitatea lor a dispărut complet, când a apărut iubirea adevărată. Râd, plâng, se ceartă, se bucură împreună. Sunt naturali, au lacrimi în voce și acum, de fericire, că sunt împreună.
Atunci când unul dintre noi are o problemă, celălalt ascultă suportiv și încurajator:
– Sunt aici lângă tine, vorbește cu mine, împreună găsim o soluție.
– Nu mai pot, renunț.
– Înțeleg.
– Ce te apasă?
– Sunt aici pentru tine, nu ești sigur (ă) în această suferință.
– Nu uita, iubirea învinge orice obstacol.
Dizabilitatea nu are bariere în iubire, ci te învață să îți recunoști cu adevărat sentimentele pentru cealaltă persoană.
Povestea noastră e rară știm, am dorit să relatăm celor care citesc aceste rânduri: Dizabilitatea se topește în fața iubirii sincere și curate.
La mulți ani mamelor noastre iubite!
Rândurile de mai sus sunt delicate vouă, azi într-o zi atât de specială – 8 Martie – Ziua femeii, în special a mamei.
Vă mulțumim că existați și vă iubim enorm, Oana și Vlad.
