Mindfulness. Cum învăţăm să fim acolo unde este viaţa noastră
Trăim într-o perioadă în care suntem aproape permanent conectaţi și, paradoxal, tot mai puţin prezenţi. Răspundem la mesaje în timp ce bem cafeaua, ne gândim la următoarea întâlnire în timp ce cineva ne vorbește, iar seara ajungem acasă cu senzaţia că am făcut foarte multe, dar parcă nu am fost cu adevărat prezenţi în nimic.
Mintea noastră călătorește permanent între ceea ce s-a întâmplat și ceea ce urmează. Analizăm conversaţii, anticipăm probleme, construim scenarii. Corpul însă rămâne aici, în prezent. Mindfulness ne învaţă tocmai această întoarcere.
Ce este, de fapt, mindfulness?
Mindfulness înseamnă să ne îndreptăm intenţionat atenţia către experienţa momentului prezent, cu deschidere și fără să ne grăbim să o judecăm. Nu înseamnă să ne golim mintea și nici să nu mai avem gânduri. Mintea produce gânduri – aceasta este funcţia ei. Practica ne învaţă să observăm ceea ce apare fără să fim purtaţi automat de fiecare gând, emoţie sau impuls.
Există o diferenţă importantă între „sunt anxios” și „observ că acum simt anxietate”. În primul caz, emoţia pare să ne definească. În al doilea, apare un mic spaţiu între noi și ceea ce trăim. Iar în acel spaţiu putem alege cum răspundem.
De ce ne-ar ajuta să fim mai prezenţi?
O mare parte din zi funcţionăm pe pilot automat. Ne trezim, verificăm telefonul, plecăm spre serviciu, rezolvăm probleme, răspundem solicitărilor și trecem rapid de la o sarcină la alta. Uneori observăm cât de mult am acumulat abia când corpul începe să ne transmită semnale: respiraţie superficială, umeri încordaţi, oboseală, iritabilitate sau dificultatea de a ne opri chiar și atunci când ziua s-a terminat. Practicat constant, mindfulness poate susţine reducerea stresului și a anxietăţii, reglarea emoţională, atenţia și capacitatea de concentrare. Ne poate ajuta să observăm mai devreme ceea ce se întâmplă în interiorul nostru și să avem o relaţie diferită cu propriile gânduri. Poate însă unul dintre cele mai importante beneficii este faptul că învăţăm să nu mai reacţionăm automat la tot ceea ce ni se întâmplă.
Nu putem controla toate evenimentele vieţii, comportamentul celorlalţi sau ceea ce va aduce ziua de mâine. Putem însă învăţa să observăm ce se întâmplă în noi înainte de a răspunde.
Mindfulness nu înseamnă să fii permanent liniștit
Uneori întâlnesc ideea că o persoană care practică mindfulness nu ar mai trebui să se enerveze, să fie anxioasă sau să aibă gânduri negative. Nu acesta este scopul. Mindfulness nu elimină emoţiile dificile și nici nu ne promite o viaţă fără stres. Ne învaţă să rămânem în contact cu ceea ce simţim fără să fim imediat copleșiţi. Să putem spune „aceasta este starea mea acum”, fără să concluzionăm că ea ne definește sau că va dura pentru totdeauna. Este un antrenament al atenţiei, dar și o modalitate de a ne cunoaște mai bine.
Un minut de întoarcere la tine
Poţi face un exerciţiu simplu chiar acum.
Așază-te confortabil și simte contactul corpului cu scaunul și al picioarelor cu podeaua. Adu apoi atenţia către respiraţie. Nu încerca să respiri într-un anumit fel. Observă doar aerul care intră și iese.
Mintea va pleca, probabil, către o grijă, un plan sau ceva ce ai de făcut. Este firesc. În momentul în care observi acest lucru, întoarce-ţi blând atenţia către respiraţie.
Apoi întreabă-te:
- Ce simt în corp chiar acum?
- Ce emoţie este prezentă?
- De ce am nevoie în acest moment?
Nu căuta neapărat un răspuns. Doar observă. După un minut, continuă-ţi ziua.
Mindfulness nu trebuie să înceapă cu meditaţii lungi și nici cu schimbări spectaculoase. Poate începe cu un minut în care alegem să ne oprim și să fim atenţi la ceea ce există deja. Poate că avem nevoie, din când în când, să ne amintim un lucru foarte simplu: viaţa noastră nu se petrece ieri și nici mâine. Se petrece acum. Iar uneori suntem atât de ocupaţi să o trăim, încât uităm să fim prezenţi în ea.
Psiholog clinician principal, psihoterapeut principal si supervizor, fondatoare Clinica Alegria.





