Testele de raționament EPSO: înainte să începi să exersezi, află ce ai de antrenat
Te pregătești pentru testele de raționament EPSO, ai găsit itemi de raționament verbal, numeric și abstract, poate ai cumpărat acces la una sau mai multe platforme și ai intrat deja în ritmul pe care îl cunosc atât de bine la candidați: test după test, scor după scor, cu sentimentul că fiecare set rezolvat te apropie puțin de nivelul la care trebuie să ajungi.
Uneori rezultatele cresc și capeți încredere, alteori timpul expiră înainte să termini, iar câteva dintre răspunsurile greșite devin frustrante tocmai pentru că, atunci când vezi soluția, îți dai seama că ai fi știut să ajungi la ea. Concluzia vine firesc: trebuie să exersez mai mult. Așa că mai rezolvi 20 de itemi, apoi încă 20, poate îți cumperi un pachet și mai mare și îți propui să lucrezi mai serios.
Numai că, înainte de toate acestea, există o întrebare pe care mult mai puțini candidați și-o pun: știi ce anume trebuie să antrenezi?
Pentru că este posibil să muncești foarte mult și, cu toată disciplina ta, să nu lucrezi exact acolo unde ai nevoie.
Un scor îți spune cât ai obținut. Nu îți explică neapărat de ce
Să presupunem că doi candidați rezolvă corect șase întrebări din zece la un test de raționament numeric. Primul înțelege bine relațiile dintre date și știe ce are de făcut, dar calculează lent; dacă îi oferi suficient timp, ajunge la răspunsul corect, însă dificultatea apare în momentul în care trebuie să facă același lucru sub presiunea cronometrului.
Cel de-al doilea poate calcula mult mai repede, dar îi este mai dificil să identifice relația matematică potrivită și, uneori, pornește foarte repede pe un drum care nu îl va conduce la răspuns.
Pe ecran, rezultatul celor doi poate fi identic: 6 din 10. Din perspectiva proceselor cognitive implicate, însă, situațiile sunt diferite și, tocmai de aceea, nici pregătirea nu ar trebui să fie identică.
Aceasta este una dintre capcanele pregătirii individuale: vedem rezultatul și presupunem cauza. Dacă am greșit la numeric, concluzionăm că trebuie să facem mai multe teste numerice; dacă nu terminăm la timp, încercăm pur și simplu să ne grăbim; dacă avem dificultăți la raționamentul abstract, presupunem că soluția este să rezolvăm cât mai mulți itemi de același tip.
Uneori aceasta este soluția, alteori nu, pentru că un scor este un rezultat, nu un diagnostic al cauzei care a produs acel rezultat.
Înaintea calendarului de pregătire există un punct zero
Mi se pare interesant că mulți candidați sunt dispuși să investească timp prețios în rezolvarea a sute, uneori chiar mii de itemi, fără să își fi evaluat în prealabil, în mod sistematic, aptitudinile pe care urmează să le folosească.
Din perspectiva mea de psiholog, pregătirea începe mai devreme, prin evaluarea psihologică a aptitudinilor cognitive.
Nu mă interesează să îi spun unui candidat dacă este sau nu „suficient de inteligent” pentru EPSO, pentru că o asemenea concluzie ar fi nu doar simplistă, ci și prea puțin utilă pentru ceea ce avem de făcut mai departe. Ceea ce mă interesează este profilul cognitiv: felul în care sunt distribuite diferitele aptitudini, resursele pe care ne putem baza și zonele în care există vulnerabilități care ar trebui luate în calcul atunci când construim pregătirea.
În evaluările pe care le realizez, aceste aptitudini nu sunt deduse din CV, din studiile absolvite, din profesie sau din impresia candidatului despre propriile capacități, ci sunt evaluate diferențiat, tocmai pentru a putea identifica atât resursele, cât și vulnerabilitățile cognitive relevante pentru pregătire.
Iar profilul rezultat poate fi mult mai nuanțat decât se așteaptă persoana evaluată. O aptitudine verbală globală bună, de exemplu, nu presupune că toate componentele sale se situează la același nivel, după cum nici performanța în calcul matematic și cea în raționament matematic nu trebuie presupuse ca fiind identice; în plus, viteza de procesare poate aduce o informație importantă atunci când performanța trebuie obținută într-un interval limitat de timp. Astfel de diferențe apar foarte clar în profilurile rezultate din evaluare.
De aceea, înainte să mă întreb câte ore sau câte săptămâni ar trebui să se pregătească o persoană, am nevoie să răspund la o întrebare mult mai importantă: de unde pornește?
„Dar eu sunt un om inteligent. De ce n-aș avea rezultate bune?”
Este o presupunere pe care o întâlnesc frecvent și este perfect de înțeles. Poate ai terminat o facultate dificilă, ai un master sau un doctorat, lucrezi într-un domeniu complex, iei decizii importante, gestionezi proiecte, oameni, informații sau bugete și ai avut întotdeauna sentimentul că înveți repede.
Toate acestea spun ceva despre resursele tale, dar nu înseamnă că aptitudinile implicate în raționamentul verbal, numeric și abstract se află automat la același nivel.
În viața profesională nu exersăm toate formele de raționament în aceeași măsură, pentru că profesia le antrenează selectiv. Cine lucrează ani întregi cu texte complexe, argumente, legislație sau documente solicită constant anumite mecanisme de procesare verbală; cine lucrează cu date, procente, tabele și estimări are un alt tip de exercițiu, în timp ce alte profesii pot solicita foarte puțin identificarea rapidă a unor relații abstracte sau alegerea, în câteva zeci de secunde, a celei mai economice metode de calcul.
Acest lucru nu ne spune că o persoană este mai mult sau mai puțin inteligentă, ci ne oferă o informație mult mai utilă pentru pregătire: ce a fost exersat suficient și ce nu.
Tocmai de aceea, chiar și atunci când știi că ai resurse intelectuale foarte bune, merită să înlocuiești presupunerea „probabil mă voi descurca, trebuie doar să mă obișnuiesc cu testele” cu ceva mult mai riguros: să afli care este, în realitate, punctul tău de plecare.
Evaluarea îți arată ce ai de antrenat. Apoi apare întrebarea: cum?
Aici începe cea de-a doua parte a pregătirii, pentru că poți avea aptitudinea necesară și, cu toate acestea, să folosești o strategie de rezolvare prea lentă pentru condițiile în care vei susține testul.
Să luăm un exemplu foarte simplu: regula de trei simplă. Ai învățat-o la școală, o stăpânești, este matematic corectă și te conduce la rezultat, iar în viața obișnuită faptul că ai ajuns la acel rezultat în 40 de secunde sau într-un minut și jumătate rareori schimbă ceva. Într-un test cronometrat, însă, diferența devine relevantă.
Dacă, pentru un anumit tip de item, există o cale mai rapidă de a identifica raportul, de a aproxima rezultatul sau de a elimina variantele imposibile, o metodă clasică poate fi perfect corectă și, în același timp, prea costisitoare ca timp. Iar aici apare un paradox pe care candidații îl observă adesea târziu: poți deveni foarte bun la o metodă prea lentă și ineficientă.
Dacă ai folosit aceeași strategie în 200 de exerciții, repetiția nu garantează că ai corectat problema; este posibil, dimpotrivă, să fi automatizat un mod de rezolvare pe care ulterior va trebui să îl înlocuiești.
Un test de raționament nu este doar o colecție de probleme
Cred că aici perspectiva psihologică asupra pregătirii devine deosebit de importantă, pentru că un test de aptitudini nu este construit pur și simplu ca o succesiune de „probleme de rezolvat”, iar performanța candidatului nu poate fi redusă la numărul de itemi pe care i-a văzut înainte.
În spatele unui astfel de test există constructe psihologice care sunt măsurate, procese cognitive solicitate, diferențe individuale, limite de timp și un anumit mod în care toate acestea se întâlnesc în performanța observabilă.
Din acest motiv, atunci când lucrez cu un candidat, nu mă interesează numai dacă știe răspunsul, ci și cum a ajuns la el, ce informație a selectat, ce a ignorat, unde a pierdut timp, ce strategie a ales și dacă acea strategie poate fi înlocuită cu una mai economică.
Această diferență poate părea subtilă până în momentul în care pornește cronometrul. Atunci devine foarte concretă.
De aceea, mai mulți itemi nu sunt întotdeauna primul răspuns
Itemii de antrenament sunt necesari și au un rol foarte important, pentru că ai nevoie de expunere, familiaritate, repetiție și exercițiu în condiții de timp. Întrebarea este însă ce anume repeți.
Dacă mai întâi îți cunoști profilul aptitudinilor și apoi înveți strategiile eficiente de rezolvare, sutele de itemi devin terenul pe care automatizezi ceva bun. Dacă inversezi ordinea, există riscul ca volumul foarte mare de exercițiu să consolideze tocmai obiceiurile care îți consumă timpul.
De aceea, înainte să mă impresioneze faptul că un candidat a rezolvat 500 sau 1.000 de itemi, vreau să știu cum îi rezolvă.
Pentru că repetiția nu corectează automat o strategie; uneori o fixează.
Nici calendarul de pregătire nu poate fi identic pentru toată lumea
Întrebările „Câte săptămâni îmi trebuie?”, „Câte ore ar trebui să lucrez?” sau „Dacă am început târziu, mai am timp?” sunt firești, însă răspunsul nu poate porni numai de la data testului.
Un candidat poate avea deja aptitudinile relevante la un nivel bun și să aibă nevoie în principal de strategie, viteză și automatizare, în timp ce altul poate avea o vulnerabilitate specifică pentru care este necesar mai mult antrenament. Cine începe din timp poate lucra într-un ritm constant, cu spațiu suficient pentru consolidare, în timp ce o persoană aflată aproape de data testării poate avea nevoie de un program accelerat, în care prioritizarea devine esențială.
De aceea lucrez cu calendare diferite de pregătire, unele construite într-un ritm constant, pe termen mai lung, altele accelerate și intensive, iar numărul de ore și de săptămâni nu îl stabilesc mecanic, pentru că întrebarea relevantă nu este doar cât timp mai avem, ci ce trebuie să facem cu timpul pe care îl avem, în funcție de persoana care se află în fața mea.
Înainte de următorul test, poate merită să îți pui alte întrebări
Poate ai rezolvat deja 100 de itemi, poate 500 sau poate ai cumpărat încă 1.000 și ai un program foarte disciplinat pentru următoarele săptămâni. Toate acestea pot fi utile, însă înainte să deschizi următorul set merită să știi dacă aptitudinile pe care te bazezi sunt și cele pe care le presupui, dacă pierzi timp pentru că nu identifici suficient de repede logica problemei sau pentru că metoda pe care o folosești este prea lentă și dacă dificultatea ta ține predominant de abilitate, de viteză, de strategie sau de combinația dintre ele.
Și mai există o întrebare, poate cea mai importantă dintre toate:
Te antrenezi pentru testele de raționament EPSO sau doar rezolvi multe teste?
În practica mea, pregătirea are o ordine pe care nu o consider întâmplătoare: evaluare, strategie, antrenament.
Evaluarea psihologică îmi permite să înțeleg punctul de plecare, resursele și zonele care necesită atenție, iar abia pe această bază poate fi construit un calendar realist de pregătire. În etapa următoare, prin programul modular Start CBT, lucrăm asupra strategiilor de rezolvare, asupra modului în care poate fi câștigat timp și asupra acelor obiceiuri aparent corecte care, într-un test cronometrat, pot deveni costisitoare.
Abia apoi volumul mare de exerciții își arată adevărata valoare, pentru că nu mai repeți pur și simplu până când speri să devii mai bun, ci automatizezi, prin exercițiu, ceea ce ai învățat să faci eficient.
Poate că ai deja suficiente teste. Poate că ai și suficientă disciplină pentru a le rezolva.
Înainte să începi următorul set, însă, există o întrebare la care merită să ai un răspuns:
Știi ce anume încerci să îmbunătățești?
Pentru că pregătirea pentru testele de raționament EPSO nu începe, de fapt, cu primul item.
Începe cu înțelegerea celui care îl rezolvă.
Dacă te pregătești pentru testele de raționament EPSO și vrei să afli mai întâi care este profilul tău de aptitudini, ce merită antrenat și cum îți poți construi pregătirea în funcție de punctul tău real de plecare, poți afla mai multe despre evaluarea psihologică și programele mele de pregătire pe www.consiliereue.ro.
