CItesti acum
De ce ne indragostim de persoana nepotrivita

De ce ne indragostim de persoana nepotrivita

Revista Psychologies

Cine se asemana se aduna sau polii opusi se atrag? Raspunsul la intrebare nu e deloc simplu si deseori ne cuplam cu o persoana nepotrivita.

 

Stilurile de atasament

Felul in care percepem intimitatea si gestionam conflictul, atitudinea fata de sex, abilitatea de a comunica propriile dorinte si nevoi, precum si asteptarile de la partener si relatie in sine, formeaza stilul nostru de atasament.

Formarea sa incepe in copilarie, putand fi securizant, anxios, evitativ sau dezorganizat. Majoritatea persoanelor sunt echilibrate, putand asadar sa se implice cu usurinta intr-o relatie, fara a se simti amenintate.

Pe de alta parte, persoanele mai nesigure, tanjesc dupa o relatie, ingrijorandu-se in legatura cu acest subiect si cu privire la capacitatea celui de langa de a raspunde prin iubire.

Evitantii se tem ca a intra intr-o relatie ar putea sa le stirbeasca independenta si depun asadar nenumarate eforturi in a pastra distanta.

Persoanele cu un stil de atasament dezorganizat, cea mai rara categorie, reprezinta o combinatie intre ultimele doua tipologii descrise.

 

Cum ajungem alaturi de o persoana nepotrivita

Ceea ce se intampla atunci cand ne indragostim de persoana nepotrivita e ca doua stiluri de atasament diferite se intalnesc.

Iar asta inseamna doua persoane cu nevoi, dorinte, temeri, ganduri care ghideaza comportamente si actiuni diferite.

Paradoxal, in „balta plina de peste”, persoanele cu stil de atasament anxios si cele cu stil de atasament evitant, sunt cele care inoata, si nu cele echilibrate.

O persoana cu un stil de atasament securizant se va simti confortabil intr-o relatie si va fi, asadar, de cele mai multe ori, implicata deja intr-una.

Majoritatea optiunilor o reprezinta ceilalti, iar sansele ca o relatie intre ei sa se contureze sunt destul de mari.

Mai mult decat atat, o persoana cu stil de atasament evitant nu va lega o relatie cu o persoana cu acelasi stil de atasament, tocmai pentru ca nu exista nimic care sa-i lege.

Si atunci, sansele ca un cuplu intre un anxios si-un evitant sa se contureze sunt mari, un cuplu in care fiecare, pentru cel de langa, e persoana nepotrivita.

 

De ce ramanem alaturi de persoana nepotrivita ?

Daca se intampla sa formam un cuplu de tip anxios-evitant sau sa cunoastem pe cineva intr-o astfel de situatie, cel mai probabil ca ne-am obisnuit pana acum cu un cerc vicios al despartilor si impacarilor.

Dar ce intretine acest cerc vicios in care niciunul dintre parteneri nu e fericit si in care temerile fiecaruia sunt potentate de cel de langa?

Se pare ca, persoanele cu un stil de atasament evitant chiar prefera o persoana anxioasa. Alaturi de cineva asemanator lor, nu ar exista nimic care sa-i tina in relatie!

Atunci cand se despart, odata ce amenintarea autonomiei nu mai reprezinta un pericol, evitantul ajunge sa-si doreasca relatia, reluand astfel legatura cu fostul partener.

La randul lor, persoanele anxioase, se intorc mereu si mereu in relatie pentru ca tanjesc dupa o farama de iubire, iar atunci cand, in cele din urma o primesc, tentatia e prea mare pentru a o refuza.

De cele mai multe ori, nu vor incheia ele relatia. Cu cat isi vor exprima mai mult nevoia de dragoste si siguranta, cu atat partenerul evitant se va simti mai amenintat, dand bir cu fugitii. Cercul se repeta din nou si din nou, cu acelasi rezultat.

 

Ce putem face?

Chiar daca stilul nostru de atasament se formeaza in copilarie, atunci cand intreaga noastra lume prinde sens, si se reflecta de-a lungul vietii in relatiile pe care le formam, il putem modela.

Daca suntem anxiosi, evitanti sau dezorganizati, implicandu-ne intr-o relatie cu o persoana securizanta, vom deveni la randul nostru mai echilibrati.

Bineinteles, chiar daca formam un cuplu cu «persoana nepotrivita», exista solutii si in acest sens. Una dintre aceste solutii este sa preluam un model securizant, de la cineva care are acest stil de atasament, pe care sa-l adoptam la randul nostru.

Dar totodata, mai intai e necesar sa realizam o introspectie asupra relatiilor noastre si asupra felului in care stilul de atasament le-a afectat.

Citeste si

Vom putea ulterior sa ne intelegem intr-o alta masura istoricul vietii. Pe de alta parte, focalizarea noastra trebuie sa fie si asupra lucrurilor pe care le putem face activ pentru a deveni mai echilibrati: activitati in cuplu care aduc satisfactie amandurora si apropiere fizica propriu-zisa.

Este adevarat, uneori, aceste eforturi pot ramane zadarnice. Cu toate acestea, relatia nu e neaparat condamnata: putem intelege ca anumite aspecte, nu pot fi schimbate si putem asadar accepta compromisuri, fara a-l acuza pe cel de langa noi.

Niciunul dintre stilurile de atasament nu e bun sau rau, ci doar diferit, iar daca ne aflam in situatia in care polii opusi se atrag, putem invata cum sa o gestionam mai bine!

 

De Lia-Ecaterina Oltean, psiholog specializat in psihoterapii cognitive si comportamentale

Cabinet Individual de Psihologie

Bulevardul Eroilor, nr. 3, ap. 11, Cluj-Napoca

Tel.: 0754.921.906

Skype: liaecaterinaoltean

[email protected]

Facebook: Oltean Lia Ecaterina – Cabinet individual de psihologie

Foto: 123rf.com

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii