CItesti acum
Monogamia și alternativele ei moderne

Monogamia și alternativele ei moderne

Fidelidatea emoțională și sexuală sunt privite diferit de cele două sexe. Iar monogamia ajunge să pară un mit. Oare toți înșelăm? E în natura noastră?

Citește și:

Semne că partenerul de cuplu are o atitudine pasiv-agresivă

De ce atracţia sexuală nu e suficientă pentru o relaţie de cuplu

Bărbații au un nivel mai scăzut de toleranță dacă partenerele lor le sunt infidele fizic, pe când infidelitatea emoțională nu e văzută ca o amenințare atât de mare. Pe de altă parte, femeile sunt mai afectate de infidelitatea emoțională decât de cea fizică.

Iar acest lucru se întâmplă pentru că bărbații privesc sexul cu partenerele ca un privilegiu exclusiv, suprem, în timp ce femeile sunt mai atente și protective când vine vorba de atenția emoțională a partenerului.

Poate pentru că femeile rezonează mai intens la nivel emoțional, iar sentimentele par autentice doar dacă au exclusivitate.

Desigur, și natura joacă un rol important în tendința bărbaților pentru că, dacă e să ne gândim la rolul lor de tați, certitudinea lor că sunt autorii biologici ai copiilor nu este aceeași cu cea a femeilor. De unde și bucuria mare în toată familia atunci când copilul seamănă cu tatăl…

Din perspectivă biologică, investirea de resurse într-un copil care nu îți aparține nu este prea înțeleaptă. Evident, nu vorbim aici despre adopții sau părinți vitregi, cu asumarea deplină și de bună voie a acestui rol.

Când vine vorba despre înșelat să nu uităm și de relația socioculturală dintre sexe și această practică. Femeile caer înșală sunt condamnate mai mult decât bărbații. Un fel de „să fim fete cuminți” iar „băieții tot băieți rămân”. Păi e corect?

Și totuși, informațiile mai actuale demonstrează că în prezent femeile prezită aceleași riscuri de a înșela, precum bărbații. Iar acest fapt se datorează și implicării lor mai mult în carieră și dezvoltare profesională. Iar cercetările demonstrează că 1 din 5 persoane își va înșela partenerul cândva, pe parcursul căsniciei.

De asemenea, dacă ai înșelat într-o relație anterioară prezinți riscuri mai mari să înșeli în relații. Iar dacă ai mai fost înșelat(ă) ai șanse mai mari să se repete incidentul sau să îți suspectezi partenerul/partenera de acest lucru. Și cum atunci când avem probleme ne place să dăm vina pe părinți… dacă ai crescut într-o familie afectată de infidelități, sunt șanse mari ca la rândul tău să fii necredincios/necredincioasă.

 

Poliamoria – o distracție de grup?

Chiar dacă infidelitatea rămâne cel mai răspândit motiv de divorț, poliamoria – implicarea în relații emoționale și sexuale cu mai mulți parteneri, începe să aibă tot mai mulți adepți. Oare să fie un mecanism de coping?

Nu este pe gustul oricui, asta e clar, dar este un mod deschis și cinstit de a-ți recunoaște nevoia de noutate și varietate într-o relație romantică. Interesant este și faptul că partenerii care nu sunt monogami de comun acord, se protejează sexual mult mai bine decât cei care sunt infideli… ocazional.

Oricât de „strigătoare” ar părea unora această practică, să știi unde este partenerul tău sexual când nu este cu tine și să acceptați anumite lucruri de comun acord, este mult mai sănătos atât fizic cât și psihologic.

Evident, acordul părților este cheia reușitei în acest caz. Cum altfel am putea trăi liniștiți dacă noi ne dorim fidelitate și alegem un partener pentru care e relativă?

Iar ca lucrurile să se complice și mai mult, nici tehnologia nu ajută monogamia. Înșelatul a căpătat noi dimensiuni odată cu flirtul online, site-urile de dating, ciber-sex, etc.

Citeste si

Toate reprezintă noi variații pe aceeași temă: infidelitatea. Iar limita dintre ceea ce este permis și ce nu, este trasată în fiecare cuplu în mod diferit, în funcție de cei doi parteneri. Oare ne este mai simplu dacă flirtează cu cineva care, măcar geografic este inaccesibil?

 

Salvăm relația sau ne vedem de drum?

Decizia de a rămâne într-o relație după infidelitate este unică și ține de fiecare individ în parte. De exemplu credințele religioase sunt deopotrivă un motiv să rămâi în relație cât și unul de a o părăsi (adulterul este blamat).

Evident, puterea în relație dar și beneficiile aferente ei, au un cuvânt de spus atunci când avem de luat o astfel de decizie. Dacă sunt și copii implicați, iar partenerul infidel pare dornic să renunțe la orice altă relație înafara familiei, atunci putem crede că merită să încercăm să ne reparăm relația.

Ajungem însă și la cea mai importantă întrebare atunci când ne confruntăm cu o infidelitate: „partenerul sau relația oare merită?” Iar răspunsul nu este simplu dacă luăm în considerare toți factorii implicați, inclusiv resursele emoționale și materiale investite anterior, dar și potențialul pe viitor.

Indiferent de sex, cu toții vrem să fim apreciați, prețuiți și respectați de partener. Fie că alegi monogamia sau poliamoria, cheia unei relații sănătoase rămâne comunicarea deschisă și sinceră. Iar acest lucru îl obții discutând de la început care îți sunt nevoile, donțele, dar și așteptările.

Și da, ambele forme de relaționare pot reprezenta relații sănătoase. Nu uita că normalitatea este un mit, iar ceea ce păianjenului i se pare normal, pentru muscă reprezintă haos.

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top