Cum îți influențează stilurile de atașament relațiile din viața de adult
Relațiile sunt complexe și au în spate o multitudine de factori observabili sau nu, care ne direcționează modul în care gestionăm emoțiile, gândurile și comportamentele noastre sau în raport cu ale celorlalți. Copilăria este cea mai importantă etapă prin care trece un om. Atunci când suntem mici ne dezvoltăm cel mai mult, cel mai rapid și, în special, în strânsă relație cu îngrijitorii – figurile de atașament. În copilărie învățăm și dobândim un anumit mod de a relaționa cu noi și cu lumea din jur. Atașamentul care se creează cu părinții sau îngrijitorii în copilărie poate să ne influențeze și relațiile de mai târziu. Vorbim de relații de prietenie, de afaceri sau de dragoste. La cele din urmă impactul se observă cel mai bine.
În acest articol vei descoperi care este stilul tău de atașament, de ce este important să îl cunoști și cum poți să-ți transformi relațiile actuale.
Ce este atașamentul
Psihologul John Bowly definește atașamentul ca fiind „o conexiune psihologică de lungă durată între ființele umane” care își are rădăcinile în primele interacțiuni din viața unei persoane. Teoria atașamentului dezvoltată de celebrul psiholog are în spate sute de studii de-a lungul timpului care să valideze rezultatele despre relațiile și legăturile care se formează între oameni. Chiar dacă atunci când suntem în primii ani de viață învățăm cele mai multe și importante aspecte despre viață, e bine de știut că ele pot fi schimbate.
Psihologul Mary Ainsworth a contribuit semnificativ la Teoria Atașamentului inițiată de Bowly, cu cele 3 stiluri de atașament pe care le recunoaștem astăzi: stilul securizant, stilul anxios (nesecurizant), stilul evitant (nesecurizant), urmând ca Mary Main să îl introducă și pe cel de-al patrulea: stilul dezorganizat (nesecurizant).
Studiul „Strange Situation” prin care Ainsworth a determinat aceste stiluri a presupus observarea reacțiilor unor copii cu vârste cuprinse între 12-18 luni atunci când au fost lăsați fără îngrijitor pentru scurt timp și apoi au fost reuniți cu figura de atașament.
Cele 4 stiluri de atașament. Cu care dintre ele te identifici?
Atașament sigur
Este atașamentul în care copilul a fost ascultat, a primit atenție și i-au fost satisfăcute nevoile de către figura de atașament. Mama a fost acolo să aline plânsul, să potolească foamea sau orice stimuli pe care copilul nu-i înțelege încă. A fost acolo să descifreze emoțiile, să oglindească încredere și să reducă suferința copilului oricare ar fi ea. Copilul astfel înțelege: sunt auzit, sunt ascultat, sunt iubit, sunt în siguranță și nu am de ce să mă tem.
În relațiile din viața de adult, atașamentul sigur va oferi persoanei: încredere în sine și în ceilalți, deschiderea spre vulnerabilitate, spre exprimarea emoțiilor și gândurilor și spre cererea de ajutor atunci când este nevoie. Va avea autonomie și stimă de sine ridicată.
Persoana care a avut un atașament sigur va putea să aibă relații sănătoase bazate pe respect, reciprocitate și încredere.
Atașament evitant
Este atașamentul în care copilul nu a fost înțeles, nu a primit atenția de care avea nevoie și nu i-au fost satisfăcute nevoile. Mama nu a înțeles emoțiile, nu i-a înțeles plânsul și nu a fost acolo pentru a-i oferi alinarea de care avea nevoie. Este copilul dezamăgit care a înțeles că e nevoie să se descurce singur și că nu merită ca mama să aibă grijă de el.
În relațiile din viața de adult, persoana cu atașament evitant nu are încredere în ceilalți, nu are o stimă de sine crescută. Nu știe să ceară ajutorul și nici cum să-și exprime sentimentele și gândurile – aici apare disocierea, preferă să nu simtă. Crede că este ceva în neregulă cu el și se simte singur sau izolat. Persoana cu atașament evitant se va concentra pe activități, pe muncă, pe partea analitică a lucrurilor. Va refuza să se implice prea mult în relații, va evita intimitatea și vulnerabilitatea pentru că îi este frică de ele. Va prefera să stea în relații superficiale și de scurtă durată.
Atașament anxios
Este atașamentul în care în viața copilului figura de atașament a fost inconsecventă sau care își proiecta anxietatea și fricile pe copil. Mama l-a înțeles și a fost acolo pentru el parțial. Anxietatea mamei poate arăta așa: era extrem de grijulie, să știe tot, să-l ferească de tot. Dar prin asta limita experimentarea și învățarea copilului. Copilul va cere ajutorul și când nu are nevoie de el, va cere mereu validarea din partea celor din jur. Copilul va fi confuz și anxios. Se va simți abandonat și va trăi cu frică.
În relațiile din viața de adult, persoana cu atașament anxios va cere mereu validare și atenție din frica de a nu fi abandonat. Va vrea intimitatea, dar se va gândi că celălalt nu va dori și se va epuiza cu scenarii de tipul „și dacă…”.Va fi anxios atunci când partenerul nu este prompt sau nu îi oferă argumente liniștitoare, chiar și pentru gesturi precum nerăspunsul la telefon sau la mesaje imediat. Persoana cu atașament anxios va face totul din frica de a nu fi abandonată, va fi codependentă.
Atașament dezorganizat
Este atașamentul în care copilul suferă mereu, nu este auzit, nu este înțeles, nu i se satisfac nevoile și nu îi este alinată suferința. Din contra, figurile de atașament provoacă suferință. Pot fi familiile în care se consumă foarte mult alcool, în care este prezentă violența domestică sau abuzurile. Copilul va fi prins la mijloc între mama care ar trebui să-i ofere siguranță și realitatea care este o sursă continuă de stres. Copilul va înțelege că nu merită să fie iubit, consideră lumea un loc periculos și că nu poate avea încredere în nimeni.
În relațiile din viața de adult, persoana cu atașament dezorganizat nu va avea încredere în nimeni, nu va putea să-și exprime gândurile și emoțiile, nu va reuși să se integreze și nu va avea o perspectivă pozitivă despre sine. Se va instala disocierea, tulburări de personalitate și alte afecțiuni patologice. Va fi mereu între două lumi: între dorință și frică. Va fi în relații, dar va considera că nu merită să fie iubită și se va retrage din relație.
Poți să-ți identifici stilul foarte ușor sau poți să simți că ai o combinație din ele. Se poate să ai, spre exemplu, stil evitant și stil anxios în același timp, cum se poate să ai stil predominant sigur, dar și cu influențe ale celui anxios. Nu ezita să ceri ajutorul de la un psihoterapeut acreditat pentru a înțelege mai bine originea atașamentului tău.
De ce este important să-ți cunoști stilul de atașament
Oamenii fără relații nu ar supraviețui pe termen lung. Suntem conectați unii la ceilalți de când suntem mici până când murim. Să avem relații armonioase devine o necesitate dacă dorim să fim fericiți, să avem satisfacții și, în general, să avem o stare de bine.
Faptul că știm și înțelegem stilurile de atașament, în primul rând ne oferă nouă claritate și sens și în al doilea rând, ne face să înțelegem că suntem diferiți. Diferența nu trebuie văzută ca pe o discriminare, ci ca pe o modalitate de a ne înțelege și a ne ajuta unii pe ceilalți.
Stilul de atașament ne influențează comportamentul, gândurile și emoțiile zi de zi, deci devine necesară conștientizarea lui astfel încât să-l putem controla și diminua efectele asupra noastră și a celorlalți.
În același timp, poate fi foarte dureros să-ți chestionezi trecutul dacă ai unul din stilurile de atașament nesecurizante – evitant, anxios, dezorganizat. Ele, până la urmă, au devenit mecanisme de apărare – au devenit sursa ta de protecție și siguranță atunci când îngrijitorul sau părintele nu a reușit. Tocmai de aceea terapia îți poate fi de mare ajutor.
Cum poți să-ți schimbi relațiile actuale dacă ai avut un atașament nesecurizant
Stilurile de atașament se pot schimba în timp prin prisma evenimentelor din viață, a oamenilor cu care îți petreci timpul sau prin dorința activă de a schimba cursul vieții tale. E cu atât mai important să-ți înțelegi copilăria. Un psihoterapeut te poate ghida printr-un proces terapeutic să te descoperi și să-ți schimbi viața. Nu uita că ține de tine să schimbi trecutul pentru a avea un prezent mai bun pentru tine. Alege să-ți fie mai bine prin terapie de bine!
