De ce barbatii pierd dorinta

Prizonierii propriei dorinte

Andrei M., 41 de ani, tocmai s-a impacat cu una dintre fostele sale prietene. Cam metrosexual, foarte atent cu aspectul sau, el nu a renuntat niciodata la aventuri si i-a placut mereu sa exploreze chiar si teritoriile extreme ale sexului. A incercat, sadomasochismul, fe­ti­sis­mul etc. Dar – de cand a regasit-o acum doi ani, in peregrinarile sale nocturne, pe cea pe care o numeste, in cabinet, Lulu, si cu care a fost im­preuna acum cincisprezece ani, viata lui sexuala s-a oprit brusc. „Lulu vrea sa ajung in patul ei, dar eu refuz. Cu ea nu mai vreau sa am doar o relatie exclusiv sexuala. Vreau mai intai sa ne cultivam sentimentele profunde. Restul vine cu timpul.“

Iata cum o idee bine inradacinata despre masculinitate se surpa. Astfel, barbatii, cunoscuti pentru ca ar „vorbi“ cu sexul lor oricare le-ar fi sentimentele, tind sa devina prizonierii propriilor stari de spirit. Bine, nu va asteptati acum sa vedeti barbati plangand la volanul unui Jaguar, suntem totusi in Romania, unde un succes ca cel al lui Banica Junior confirma dominatia modelului virilitatii asupra imaginarului feminin… Se pare insa ca doar vreo jumatate dintre barbati pot face amor fara a avea sentimente.

Ceilalti au nevoie de o securitate afectiva si de tandrete pentru a trece la fapte. Dar inca nu le este asa de usor sa o spuna, in special pentru ca unele femei vor in pat, cred ei, virilitate fara greseala. Psihoterapeutul Jeni Chiriac crede ca exista astazi „o inadaptare si o incongruenta intre realitatea subiectiva (despre ceea ce inseamna «sa fii barbat») perceputa la nivel de grup (gasca de barbati) si realitatea (tot subiectiva) a relatiei de cuplu. Cu alte cuvinte, altfel ma simt eu, ca barbat, la nivel de grup si altfel la nivel de cuplu“. Datorita aparitiei unei „noi femei“, dezinvolte, pline de aplomb si initiativa, cele doua imagini nu-si mai corespund. Sau, mai precis, nu e suficient sa fii barbat in gasca pentru a te simti la fel si-n cuplu. „Nu multi barbati isi pot integra intr-o maniera sa­tis­facatoare cele doua imagini contextuale, toate sub imperiul lui cum eu am nevoie sa fiu perceput indiferent de context“.

Supusi presiunii

Patul este locul in care barbatul este constrans, in cea mai mare masura, la performanta: aici isi da el proba suprema a barbatiei, in fata femeii. In viata lui profesionala si sociala, el este de asemenea supus unor presiuni uneori greu de infruntat. Conflictele de munca, sar­cinile multiple, concurenta, munca abundenta si somajul sunt tot atatea ca­uze psihice pentru pierderea libidoului. Caci ele sunt insotite foarte adesea si de anxietate, stres si de o lip­sa sau o scadere a increderii in sine.

Gérard Leleu afirma clar: „Trebuie sa crezi in tine pentru a putea face dra­goste“. Anafrodisia, adica ab­sen­ta dorintei sexuale, este de altfel un semn major al depresiei. Daca i se adauga tratamentul cu antidepresive sau mai ales anxiolitice, libidoul este serios perturbat“.

Tudor G., 40 ani, somer de mai mult timp si consumator de anxioliti­ce, marturiseste ca n-a mai facut dragoste de mai bine de un an si ju­ma­tate. El, care a dus timp de vreo 20 de ani o viata plina de petreceri si intalniri, crede ca aceasta neasteptat de lunga lipsa de apetit are moti­ve mai multe si amestecate. Ultima sa legatura s-a terminat atunci cand proiectele sale profesionale s-au pra­busit si i-au ruinat optimismul obi­snuit si increderea in sine. S-a retras apoi la periferie pentru a-si reveni si pentru ca incepuse sa-i fie „frica de lume“. De atunci, a inceput si schim­barea: „Nu mai am o baza a dorintei strict fizica“, explica el, „si nici n-am inca vreo stare de disponibilitate si chef de a reveni in compe­titie. E chiar greu sa convingi o fe­meie tanara aflata in cautarea unui barbat ca tu esti cel pe care-l cauta“.