Cum poti descrie dorinta? E foarte greu, pentru ca ea e ceva care depaseste puterea de a rationa, de a descrie, limbajul. Poetii au descris-o in metafore. Un pictor si o poeta scriu pentru noi despre „pasiune”. Felul cum personalitatea fiecaruia apare in cuvinte e evident: barbatul vede si se excita, femeia vibreaza la sugestii mai subtile.
Se tem de sexul anal. Felatia le dezgusta. Totusi, din teama de a fi inselate sau parasite, nu spun „nu” barbatului iubit. Sa fie aceasta o atitudine sexuala sanatoasa in cuplu?
Nu vrei, nu te intereseaza, nu ai orgasm.
Frigiditate? Nu chiar. Absenta orgasmului, mai frecventa, se refera la un blocaj al extazului. Dar ambele se vindeca.
Ce e dincolo de singuratatea femeilor: teama de esec sentimental sau neputinta de a construi un cuplu in parametrii mosteniti? Cum resimt astazi, in Romania, femeile absenta unui partener?
Dragostea, chiar daca ne procura atata placere, este un sentiment deloc usor de „gestionat”. Intra in ecuatie experientele noastre anterioare, esecurile, fricile, „razboiul” tacit dintre sexe. Cam care sa fie solutia?
O sarcina intamplatoare este oare cu totul involuntara? Iata o realitate necunoscuta: dorinta de a fi insarcinata nu corespunde intotdeauna dorintei de a avea copii.
Uneori le reprosam ca nu ne-au iubit asa cum ne doream. Insa maturizarea inseamna a te putea desparti de propriile iluzii si deceptii. Si mai inseamna sa poti depasi iluzia parintelui perfect.
Inhibitiile din pat isi au originea in ceea ce am trait cu alti parteneri sau chiar in relatia cu parintii. Dar care sa fie rezolvarea?
Dupa inceputul fabulos al vietii in doi, vine ora criticilor: „Renunta la obiceiul asta!” Dar o fi spre binele lui sau al meu sa renunte? Care sunt motivatiile dorintei de a-l schimba pe celalalt?
In alegerea partenerului ne putem insela uneori grav. De ce ne fascineaza cineva care nu ni se potriveste? Indragostirea suspenda deseori discernamantul. Dar impulsul acesta puternic ascunde motivatii adanci…
Un cuplu este un… proiect. O relatie ce trebuie permanent alimentata. Cum? Iata cateva raspunsuri si sfaturi ale unui experimentat psihoterapeut de cuplu.
Unii se iubesc timp de 5 luni apoi se despart. Altii se despart dupa trei ani… sapte ani… Nu exista statistici care sa prezica succesul sau esecul unui cuplu. Dar daca acesta rezista, succesul e rezultatul efortului amandurora.
Vrem sa le transmitem copiilor nostri bucuria de a trai, in loc sa-i influentam cu starile noastre negative. Pentru a-i ajuta sa mearga in directia cea buna, iata cu ce sfaturi vin parintii si psihologii.
Facem dragoste repetand, mai mult sau mai putin, gesturile care ne conduc in mod neindoielnic inspre relaxare si satisfactia orgasmului. Dar nu riscam oare nimic mergand mereu pe aceleasi carari batute?
Rolul tatalui in viata fiicelor a fost mereu discutat. Dar cum se mai comporta azi tatii moderni? Psihanalistul Alfred Dumitrescu raspunde intrebarilor „Psychologies“, implicand-o in aceasta conversatie pe fiica sa, Ana Maria, in varsta de 17 ani.
Cand este capricios, copilul tau nu este nici prea rasfatat, nici prost crescut. Dar trebuie ca tu sa ii spui „nu”. El iti testeaza limitele pentru a se defini ca individ. Ramane de vazut insa cum ii infrunti toanele…
In momentul de fata, foarte multe mame isi cresc singure copiii. Cu toate acestea, se vorbeste putin despre aceste femei care, penduland intre slujba si viata de familie, gasesc cu greu putin timp si pentru iubire.
Mai bine de o treime dintre ele au renuntat complet la viata sexuala.
Care este secretul unei vieti sexuale reusite? Sa indraznesti sa spui ceea ce gandesti si ce-ti doresti, afirma specialistii in psihoterapie de cuplu. Cum? Cu rabdare si afectiune, dar avand curajul de a spune lucrurilor pe nume.
Ne-au iubit, ne-au educat, credem ca stim totul despre ei. Uneori reprosurile si intrebarile se mai fac auzite. O copilarie dificila, traume, frustrari… ce trebuie sa cunoastem din povestea lor pentru a o intelege pe a noastra?
Teama de viitor: Parintii se tem pentru viitorul copiilor lor, vor ca acestia „sa reuseasca in viata” si mizeaza totul pe rezultatele lor scolare.
Nevoia de reasigurare: Pentru unii parinti, copilul este o prelungire narcisica: el trebuie sa compenseze propriile lor insatisfactii, trebuie sa reuseasca acolo unde ei au ratat.
Riscurile pe termen lung: Epuizat, copilul duce o viata de adult superocupat. El poate ajunge un elev slab, ca modalitate de a opune rezistenta la presiuni.
Copii cu deficit de atentie, parintii ambitiosi, comunicare intrerupta. Alo? Ii poate ajuta cineva? Desigur, Georgeta (Geo) Niculescu, un bun psiholog format in terapie centrata pe persona.
