Cred că fidelitatea e relativă, nu știu de ce pune lumea așa de mare preț pe ea. Pentru că poți să te afli într-un cuplu foarte fidel, în care niciodată nu ai călcat pe alături și nici partenerul sau partenera ta nu a făcut-o (dacă tu, cel care citește textul meu ești bărbat). Și să ai alte probleme, și mai mari, în acel cuplu foarte… fidel. Și atunci care e satisfacția?!
Se spune că mamele de băieți sunt aprige. Eu mereu m-am înțeles cu ele. Până m-am măritat. Soacra mea era un coșmar. Până la urmă, a contribuit la divorț.
Am mulți prieteni traumatizați de părinți. Doar așa, am fost în stare să văd ce fel de fiică sunt eu. Am avut nevoie de mult timp să înțeleg ce am făcut. Regret și îmi cer iertare. Chiar dacă acum e târziu, aceasta e o scrisoare adresată părinților mei.
Când ești mai tânăr ai libertatea de a alege în iubire și, mai ales, de a refuza. După 40 de ani, dacă în continuare vrei o familie, trebuie să știi să faci compromisuri. Uneori, cam multe…
Probabil că cei care vor citi confesiunea mea, deși anonimă, mă vor judeca. Dar nu mi-e teamă. O scriu aici ca pe un gest terapeutic. Cred că nu sunt singura care a avut o aventură cu șeful și aș vrea să expun această experiență ca să fie și alte fete conștiente de ceea ce li se poate întâmpla.
Stigmatizarea celei ce trăiește cu un bărbat însurat vine din partea… soțiilor. Chiar și așa, unele dintre noi, nu avem nicio intenție să le luăm bărbatul. Am fost amantă pentru că mi-a plăcut de el. De ce era disponibil… nu mai e problema mea.
Părinții nu ți-i alegi, dar poți alege ce relație vrei să ai cu ei. Iar uneori, egosimul, dezinteresul și manipularea anumitor părinți sunt la fel de nocive ca abandonul. Pentru binele meu, eu m-am distanțat de părinți.
Să treci printr-un avort nu e ușor și nici o experiență plăcută. Mi-ar fi plăcut să nu fiu nevoită să fac asta? Cu siguranță. Am regrete că am făcut-o? Niciunul.
Ești fată sau băiat? De obicei știi asta de la naștere și nu ai o problemă. Când nu te identifici cu sexul biologic, și se pune diagnosticul psihiatric de „tulburare a identității de gen“.
Noi bărbații avem un avantaj și ne folosim de el cu nerușinare. Femeile ne iubesc și știu să ne ierte, inclusiv pentru infidelitate. Toată viața am trăit, în paralel, cu două femei. Nu am regrete. Deși preferam să nu afle soția.
Mereu mi s-a spus că sunt frumoasă. Pfff… ce politețuri. Doar n-o să-mi spună cineva în față că sunt oribilă? Eu știam că sunt oribilă, de aceea mă și uram…
Fiecare are dreptul să decidă dacă vrea sau nu copii, dar uneori, pentru prima categorie, ar trebui să existe și limite. Așadar… știi când trebuie să te oprești?
Plecatul abrupt și fără explicații dintr-o relație este mai nou etichetat drept ghosting. Și eu l-am folosit de câteva ori. Și sincer, este mai simplu așa. Probabil pentru toată lumea.
Banii aduc o parte mare din fericire, dar nu pe toată. Și ne plac, de ce să nu recunoaștem. Dar care sunt valorile cu care putem trăi într-un cuplu și cu care nu? Accepți nesimțirea pentru confort material? Cred că într-o relație, Range Roverul nu înlocuiește cu succes respectul…
Se spune că după 35 de ani ai șanse mai mari să fii victima unui atentat decât să îți găsești un partener. Prin urmare, „relationship status” ajunge să fie o adevărată epopee. Iată provocările reale cu care ne confruntăm în căutarea iubirii.
Autocritică prea multă? Așteptări prea mari? Neîncredere în sine? Relaxarea vine din activități care îți fac plăcere. Și totuși, aceasta dispare când constați că nu ai talent. Mergi mai departe sau rămâi cu frustrarea?
Societatea pune în continuare presiune pe femei, pe aspectul fizic, pe prezentare, pe ambalaj. Iar noi, indiferent de înzestrarea naturii, avem în instinct îngrijirea și cosmetizarea aspectului fizic. Dar în viața de cuplu, contează cum arată și partenerul. Nu trebuie să fie Brad Pitt, ci doar să renunțe la cartofii prăjiți și să mai treacă pe la sală….
Comunicarea în cuplu este esențială. Chiar și atunci când te desparți. Odată ce practici tehnica de ghosting la final de relație, comunicarea clar nu este cea mai mare problemă. Tu, în schimb, ești.
Nimeni sănătos la cap nu renunță la o relație care pare ok. Dar totuși, ce compromisuri ești dispusă să faci pentru iubit și când spui stop? Între iubit și pisică, eu am ales pisica.
Nu există iubiri complicate? Eu știu din propria experiență că da, altfel nu ajungeam să iubesc doi bărbați. Cu ocazia asta am învățat mai multe despre mine și ceea ce vreau. De aceea îi și părăsesc.
Poți să iubești pe cineva dacă sexul e prost? De îndrăgostit te îndrăgostești, dar poate dura? Sincer, dacă ești groaznic în pat, eu prefer să rămânem prieteni.
Flirtul este o activitate distractivă. Dar pe principiul ai grijă cu cine flirtezi ca să… nu intri în bucluc, el poate ajunge să-ți facă mai mult rău decât bine. Neintenționat, firește. Uite de ce!
Primesc doar sfaturi și observații când spun că nu vreau copii. Că este în natura lucrurilor, că este rolul femeii… Ok, dar motive mai serioase de atât, aveți?! Pentru că să faci copii poate fi un gest egoist.
E ușor să acuzi, iar sentimentul că ești nedreptățită, o victimă chiar, poate fi copleșitor. Dar infidelitatea nu e din vina unuia singur. Ceva nu merge în relație, și e bine să descoperi ce.
O separare este mereu dureroasă. Dar o putem depăși cu decență și respect, atât pentru sine cât și pentru cei din jur. Indiferent ce vârstă ai, dar cu atât mai mult la maturitate, iată ce ai de facut pentru un divorț elegant.
Să îți găsești partenerul potrivit poate fi o treabă dificilă, dar să nu suferi de singurătate este ceva ce poți face tu. Singură.
De câte ori nu ai auzit sau nu ai zis și tu: „păcat de țara asta că e frumoasă, dar e locuită“?! Protestele, ce se întâmplă în România în aceste zile sparge fiecare etichetă negativă pe care ne-am construit-o singuri.
Nu am obținut nimic în viață stând degeaba. Și oricâte piedici au apărut, am știut că nu am altă alternativă decât să #rezist.
Mereu m-am gândit că evit cearta, scandalul, supărările, fiind mai indulgentă și încercând să trec cu vederea. Dar am greșit! Dacă vrei cu adevărat să contezi, în primul rând tu pentru tine, învață să iei atitudine.
E foarte ușor să facem pe deștepții și să arătăm cu degetul, să spunem „vaaai, dar eu nu aș accepta niciodată, ce proastă“. Însă din păcate bătaia e o realitate frecventă și e foarte greu să te desprinzi, de frică, din dependență, din iubire cu speranța că se va schimba… Eu știu, pentru că mi s-a întâmplat.
