Cât de mulți copii sunt… prea mulți?

Fiecare are dreptul să decidă dacă vrea sau nu copii, dar uneori, pentru prima categorie, ar trebui să existe și limite. Așadar… știi când trebuie să te oprești?

Citește și:

Viață de cuplu: accepți lipsa de respect pentru un confort material?

Să faci copii poate fi un gest egoist

 

Sunt însărcinată! Iar.

Eu una, recunosc, nu simt fiorul deosebit al marii bucurii de a fi însărcinată. Ca și cum meriți aplauze pentru că ai făcut sex. Chiar și prost. Pentru că e cu finalizare. Un soi de finalizare, oricum…

Dar pot înțelege că femeile, în majoritatea lor, își doresc rolul de mamă. Așa cum sunt convinsă că tot în majoritatea lor, habar nu au ce înseamnă asta. La fel ca în orice relație, așteptările și fanteziile sunt mai puternice decât realitatea imediată.

E frumos să fii însărcinată? Dacă ai lângă tine un partener care să te și ajute și susțină în această perioadă, da. Dacă, în schimb, el este copleșit de ravagiile tale hormonale și deloc empatic cu procesul prin care treci, nu mai e așa o feerie sarcina.

Oricum, organismul tău trece printr-o serie de transformări și ar fi bine să fii cât se poate de echilibrată, cu o bună imagine de sine, optimistă, stabilă emoțional și asumată ca să faci față cu cât mai mult succes. Și știm, nu-i așa, că foarte multe femei se regăsesc în descriere…

Să spunem însă că ești fericita câștigătoare a unei sarcini fără complicații. Că totul decurge normal și că ai copilul pe care ți l-ai dorit. Apoi mai vrei unul. Că este bine să aibă un frate.

S-ar putea chiar să ai dreptate, deși concluziile studiilor sunt împărțite, iar copiii singuri la părinți au și ei avantajele lor. Materiale, cel puțin, cu siguranță. Și, de ce nu, și afective. Că n-au cu cine să împartă nici moștenirea, nici dragostea părinților.

Revenind, înțeleg că îl vrei și pe al doilea, dar cred totuși, că ar trebui să îți faci un bilanț contabil înainte. Financiar, îl vrei și pe al doilea? Aveți joburi stabile și tu și tatăl? Venitul din concediul post-natal te ajută atunci când ai doi copii?

Înțeleg că cel mic va purta hainele celuilalt, deși nu e prea vesel pentru el (simți nevoia să ai lucrurile tale, noi, „nerămase” de la frati-tu), dar îi puteți ține pe amândoi în facultate?

Vor avea fiecare calculatorul lui și camere separate (pentru că oricât ne iubim frații, ne iubim mai mult intimitatea după o vârstă)?

E irelevant, nu? Măcar ies niște poze bune cu bebelușul pe Instagram.

 

Îți plac copiii? Cum, selectiv?

Magda are 38 de ani și un băiețel cu autism. De tatăl lui a divorțat, dar au rămas amândoi la fel de (ne)implicați în viața celui mic.

Mai exact, tratamentul lui este sporadic (în funcție de programul mamei), anumite probleme sunt trecute cu vederea (că cine spune că nu trebuie să fie așa) și este mai des subiect de martirizare (a bietei mame) decât al unui plan bine pus la punct de a-l ajuta eficient.

Soluția? Magda are un iubit nou, cu care a mai făcut un copil. Pentru că, nu-i așa, dacă nu te ocupi suficient de unul, poți face același lucru cu doi.

Toată lumea a fost uimită de decizie, din moment ce timpul și resursele clar îi lipseau pentru fiul său. Ce va face acum cu doi? Necăsătorită, trăiește într-un apartament cu două camere, a stat (încă) doi ani în concediu de maternitate.

Nu știți ce va face, nu? Încă un copil. Pe care viitoarea mămică l-a anunțat cu mândrie pe toate rețelele de socializare.

Sunt convinsă că susținătorii natalității vor fi mândri că neamul românesc e dus mai departe. Iată cum trei viitori adulți, dintre care unul cu un autism netratat corespunzător și doi trăind în umbra lui, sunt mândria capacității de a te reproduce.

Dacă vă imaginați că noul tătic are abilități de a susține financiar o familie de cinci persoane, răspunsul este: antrenor de fitness la o sală de sport de cartier. Are mai degrabă abilități să dea bir cu fugiții că viața e grea. Ceea ce a și făcut la un moment dat după primul copil.

Magda l-a convins să se întoarcă acasă și pentru a-și demonstra iubirea către el, i-a mai făcut un copil. Asta pentru că reacționase atât de frumos după primul.

Poate e un caz izolat, deși numărul de părinți iresponsabili nu este chiar atât de mic. De curând, alte două cunoștințe au afirmat pline de mândrie că fac al treilea copil. Și chiar roșesc și susură sfios când spun asta. Iar eu chiar nu înțeleg. Cu cei îi creșteți, dragelor?

Ce credeți că le oferiți atât de minunat? Și aveți atât de multe de prisos, încât v-ați gândit că e egoist să le împărțiți doar la doi? Fraților, faceți analiza contabilă înainte. Să crești un copil cu lipsuri, de orice fel, e un act de cruzime. Pentru că e decizia ta să îl aduci pe lume și să îl expui situației tale precare.

Probabil îți iubești copiii, deși tot studiile demonstrează că, oricât ne-am bate cu pumnul în piept, avem preferințe în privința propriilor copii, mai ales când sunt mai mulți. Studii interesante sunt și despre ce înseamnă să fii copilul mijlociu… merită citite.

Nu ar strica să fim ceva mai conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În mijlocul instabilității zilei de azi și a incertitudinii celei de mâine, la câți copii ar trebui să te oprești? Că ți-e casa plină de la primul.

De Irina M.

Foto: shutterstock.com