Cum oferim și primim complimente

Sunt complimentele mereu binevenite? Atunci, oare de ce dăm uneori cu bâta-n baltă? Și de ce ne e greu să le facem? Sau să le primim… Despre arta de a face și primi complimente, am stat de vorbă cu Ștefania Voia, psiholog.

 

Care este rolul social al complimentelor?

Ștefania Voia: Fiecare dintre noi este sensibil la complimente, iar acest lucru este cât se poate de firesc. Ne bucurăm să știm că suntem înzestrați cu anumite calități, dar și mai mare ne este încântarea în momentul în care și ceilalți le observă și apreciază.

Citește și:

Autocritica devastatoare

Cum învățăm să primim un compliment

În mediul social, felul în care ne prezentăm – începând de la îmbrăcăminte, comunicare, preocupări, până la acțiunile noastre și comportament – transmite un mesaj important despre cine suntem.

Iar aceste informații dețin o pondere mare în interacțiunile noastre cu ceilalți. Complimentele adresate unei persoane, de obicei, o binedispun pe aceasta, făcând-o să se simtă bine, iar aici noțiunea de „bine“ este tradusă de fiecare în parte într-un mod subiectiv: apreciat, măgulit, flatat, încurajat, iubit, etc.

Complimentele ating latura emoțională, apropiind sau întărind relația dintre doi oameni. Iar între persoanele care nu se cunosc prea mult, complimentarea poate fi o modalitate de a se apropia.

 

Au complimentele și un rol de manipulare?

Ș. V.: Toate complimentele au un efect pozitiv, chiar dacă uneori acesta nu este vizibil. Ceea ce însă le diferențiază este scopul pentru care au fost formulate.

Pornind tocmai de la ideea că au un efect atât de bun asupra celui care le primește, unele persoane se folosesc de această tehnică pentru a obține diferite avantaje, pe care, în alte circumstanțe, nu le-ar fi obținut.

Atunci când cineva primește un compliment, în el se activează o emoție pozitivă, uneori simțindu-se chiar recunoscător celui care i l-a adresat.

Acest aspect creează un punct de intrare pentru a formula o solicitare, pe fondul unei obligativități pe care o resimte cel complimentat.

Emoția este cea care impactează procesul de cogniție, de multe ori scăzând calitatea gândirii raționale și influențând capacitatea de a lua o decizie adecvată. Astfel, șansele de a accepta cererea cresc foarte mult.

 

Cum ne dăm seama dacă un compliment este sincer?

Ș. V.: Pentru a diferenția complimentele bine intenționate de restul, este recomandat să observăm contextul și momentul în care complimentul ne-a fost adresat.

S-a întâmplat după ce am întreprins o anumită activitate și a venit ca o apreciere a muncii noastre sau înainte de a ni se adresa o cerere? Alți indicatori de sinceritate sunt legați de comunicarea nonverbală.

Un ton pozitiv, dar nu teatral, alături de zâmbet și de contactul vizual arată o intenție sinceră. Scopul unui compliment sincer este, pur și simplu, acela de a-l face pe cel care îl primește să se simtă bine.

Alte complimente „mai puțin sincere“, dar nu neapărat neadevărate, sunt cele pe care le primim la schimb. Deseori, interlocutorul este stânjenit de complimentul nostru și simte nevoia să ne răspundă pe măsură.

Complimentele sincere sunt clare și întotdeauna pozitive. Ele nu conțin un mesaj negativ ascuns, cum ar fi o comparație sau o critică mascată:

„Te-ai descurcat foarte bine, chiar dacă până acum nimeni nu ți-ar fi dat vreo șansă!“ sau „Deși toți aleargă mai bine decât tine, de data asta n-a fost așa de rău“.

 

Care sunt motivele pentru care complimentele ne stânjenesc? Ce spune asta despre noi?

Ș. V.: Un compliment înseamnă un mesaj plăcut despre noi înșine, venit din partea altcuiva. Atunci când efectul obținut este unul de jenă sau disconfort, aceasta este din cauza neconcordanței dintre felul în care ne apreciem noi înșine și felul în care suntem văzuți din exterior.

În astfel de momente, deși ne simțim bine pentru aprecierea primită, în sinea noastră simțim că nu merităm să ne bucurăm de compliment, întrucât nu avem acele calități subliniate.

Asta înseamnă un nivel scăzut al stimei de sine și sentimentul de impostor, care primește laude nemeritate.

Pentru a ne putea bucura de complimentele primite de la alții, este important ca, în primul rând, noi înșine să învățăm să ne valorizăm.

 

Putem învăța să primim un compliment?

Ș. V.: O părere bună despre sine este premisa de la care este necesar să pornim pentru a ne putea bucura de complimentele primite de la persoanele care ne prețuiesc.

O modalitate potrivită de a reacționa este să zâmbim și să adresăm, la rându-ne, un simplu „mulțumesc“. În acest fel arătăm că apreciem „cadoul“ primit, determinând și în partener o stare de confort.

De evitat sunt reacțiile în care simțim nevoia de a face adăugiri, menite să minimizeze sau să scadă valoarea și efectul complimentului, sau să contrazicem: „Ai avut un discurs foarte bun, mi-a plăcut că a fost clar și elocvent!/ Nu cred, m-am bâlbâit cam des!“.

Dacă minimizarea complimentului nu este de dorit, același lucru se poate spune și despre reacția prin care se încearcă surclasarea: „ Ai cântat foarte frumos la vioară!/Frumos e puțin spus!“.

Atunci când reacționăm jenați sau contrazicem într-un fel similar cu exemplele de mai sus, îl facem și pe cel care ne-a adresat complimentul, să resimtă disconfortul cauzat de faptul că intenția sa bună nu și-a atins scopul, ci poate a avut chiar efectul opus.

Dacă simțim nevoia să facem câteva adăugiri pe lângă „mulțumesc“, acestea pot merge în aceeași direcție cu aspectul subliniat de compliment: „Ai avut un discurs foarte bun, mi-a plăcut că a fost clar și elocvent!“.

„Mulțumesc, mi-am dat silința să iasă cât mai bine.“ Sau: „ Ai cântat foarte frumos la vioară!“, „Mulțumesc, asta mă face să mă simt apreciat/ă.“

 

Cum putem oferi un compliment într-un mod cât mai autentic?

Ș. V.: Atunci când dorim să adresăm un compliment cuiva, autenticitatea este determinată, în primul rând, de faptul că apreciem în mod sincer acel aspect despre care vorbim, iar scopul nostru este cel de a da un feedback pozitiv.

Atunci când ne dăm voie să fim spontani în oferirea complimentului, reacția noastră este una sinceră. Acest lucru presupune în plus un timp scurt între stimul și feedback.

Astfel, dacă apreciem un aspect estetic la o persoană, este indicat să oferim complimentul la scurt timp după ce o remarcăm, altfel complimentul pare să urmărească altceva.

Un compliment autentic poate include o notă de specificitate, pentru un efect mai bun. Câteva detalii despre acel lucru sau calitate fac persoana în cauză să se simtă mult mai bine față de o remarcă mult prea generală.

Atunci când adresăm un compliment, este important să ne uităm în ochii interlocutorului și să-i vorbim pe un ton cald, care va arăta o emoție pozitivă.

La polul opus, un ton neutru sau evitarea contactului vizual, precum și un contact vizual prea intens, hipnotic, sau un ton exagerat de manierat lasă o impresie de artificialitate.

În situațiile în care complimentul vizează un lucru, este important să facem referire la estetica acelui obiect și nu la persoană: „Acest colier este foarte frumos și ți se potrivește“, spre deosebire de remarca: „Ce frumoasă ești cu acest colier!“.

Pentru a simți că un compliment ni se potrivește și că este autentic, dar și pentru a ne putea bucura de intenția frumoasă a celui din fața noastră, cel mai important aspect este ca noi înșine, în sinea noastră, să simțim că suntem în asentiment cu cel care ne complimentează.

 

Stefania Voia este psiholog, tel.: 0726.191.255, [email protected]

Foto: Shutterstock