Egali dar nu asemanatori

IN CAUTAREA DIFERENTELOR

Iata cum se naste competitia. E vremea sperantei, a explorarii de sine, a intalnirii cu celalalt. A dorintei. Pentru ca dorinta se naste din lipsa, din ceea ce au celalalti si noi nu avem.

Mitul lui Adam si al Evei spune ceva despre mentalitatea prezenta de-a lungul secolelor cu privire la atractie si dorinta sexuala. Adam si Eva erau goi, dar nu cunosteau rusinea.

Ei poti fi priviti ca feminitatea absoluta si masculinitatea absoluta. Ei se vad, dar nu se cunosc in misterul infinit al diferentelor lor. Aceasta necunoastere este sursa relatiei.

Barbatii si femeile emancipate de azi au nevoie sa-si reinventeze povestea. Este vorba despre descoperirea unei naturi mult mai profunde decat rolul lor social.

Este vorba despre „a fi“, nu doar despre „a face“. Ne putem limita la faimoasele clisee „ele sunt fragile, ei sunt puternici“ sau „ei vorbesc putin, iar ele nu se descurca prea bine cu tehnica“. Dar nu ajunge.

Unora cica le este rezervata sfera intelectului si a ratiunii, altora – cea a corpului si a sentimentelor. Oare asa o fi?

Barbatii si femeile sufera in realitate atunci cand se vad categorisiti limitativ undeva. Sunt barbati care sufera de complexe de hiper rigiditate: ei au senzatia ca pierd ceva daca lasa putin controlul, ca fiorul creativ si sensibil nu este pentru ei.

Suntem prinsi in automatisme, asa incat devine urgent sa descoperim noi spatii de libertate individuala. Adevarul este ca multi barbati sunt incantati sa petreaca vremea jucandu-se cu copiii si multe femei sunt incantate sa poata controla echipe mari de oameni.

Asa ca cele doua sexe ar trebui sa revada diferentele fundamentale dintre ele, astfel incat sa dea nastere unei definitii contemporane a masculinului si femininului. Curiozitatea reciproca este inceputul iubirii.

Lise Eliot, cercetatoare in domeniul studiilor de gen si psiholog, scria in Creier roz, creier bleu (Ed. Trei, 2010) ca masculinul si femininul sunt o chestiune de educatie permanenta. Nu un dat natural.

„Diferentele dintre cele doua sexe sunt ca o tinta in miscare. Fetele au progresat pe masura ce noi am inceput sa ne asteptam ca ele sa fie mai mult ca baietii. Sportul, matematica, stiintele exacte si antrenarea leadership-ului au fost bune pentru fete (…). In unele orase mari, sunt femei de 20 si ceva de ani care castiga mai mult decat barbatii.

Dar urmatorul pas, mai solicitant, va fi ca femeile sa isi mentina nivelul actual de venit pe durata cresterii copiilor, cand lipsa sprijinului acordat mamelor care muncesc face sa deraieze multe cariere…“

Desi autoarea este americanca, vorbele ei ne rasuna teribil de familiar si noua, nu? „Diferentele dintre sexe nu sunt atat de mari pe cat proiecteaza acest nou val de esentialism.

Adevaratele diferente innascute – in abilitati verbale, nivelul activitatii, inhibitie, agresivitate si, poate, perceptie sociala – sunt mici, simple inclinatii care modeleaza comportamentul copiilor, dar nu sunt determinante.

Ceea ce conteaza mai mult este cum isi petrec copiii timpul, cum se vad ei si cum influenteaza toate aceste experiente si interactiuni circuitele lor neurologice in dezvoltare.

De aceea, diferentele in domenii precum vorbirea, citirea si matematica sunt modeste prin comparatie cu domenii in care nu exista educare formala, precum empatia, autocontrolul, competitivitatea, constiinciozitatea, abilitatile spatiale si abilitatile organizatorice.“

Asadar, diferentele dintre barbati si femei incep din faza de baieti si fete. Dar ele se repun in chestiune aproape cu fiecare generatie si este bine ca este asa.

Acum 40 de ani, rolurile sociale erau atat de bine stabilite – el la munca, ea cu familia – incat posibilitatea de imbogatire interioara venita din experimentarea celuilalt rol nu ar fi existat. Dar azi beneficiem de pe urma feminismului (inca nu destul…).

CAPCANELE SEXELOR