Now Reading
Indicii că nu ești capabilă să îți oferi iertare

Indicii că nu ești capabilă să îți oferi iertare

De iertare este nevoie numai în prezența greșelii, altminteri conceptul își pierde sensul și, prin urmare, utilitatea. Dar cine este oare judecătorul suprem? Cine este în măsură să stabilească dimensiunea greșelii și echivalentul compensării (tradusă deseori în pedeapsă)? Cei față de care greșim? Divinitatea? Noi înșine?

Citește și:

Atragi ceea ce gândești, deci fă-o cum trebuie

Ce este egoismul bun?

Iertarea reprezintă scutirea de pedeapsă

Ne-a fost indus cultural faptul că „greșeala trebuie pedepsită”. În educație, greșeala este abordată ca fiind un motiv de rușine, iar pedeapsa încă se află la loc de cinste.

Probabil îți sunt cunoscute expresiile „Să-ti fie rușine!”, „Cere-ți iertare imediat!”, „M-ai facut de râs!”, „Puteai mai mult!”, „Ai să vezi tu!” sau „Trebuie să te căiești ca să fii iertată”.

Nu este de mirare că, mai târziu, în diferite situații începi să-ți spui „nu sunt înstare”, „nu sunt suficient de bună”, „sunt proastă” sau… „merit ce mi se întamplă”.

Dacă nu te-ai ridicat la înălțimea așteptărilor colegilor, șefului, partenerului, sau părinților, te simți cuprinsă de regrete, te blamezi pentru propriile greșeli, și te simti responsabilă pentru sentimentele celorlalți. Vinovăția este ca o piatră de moară ce îți atârnă de gât, în timp ce înoți prin valurile vieții.

 

Critica – sabotorul încrederii în sine

Știai că vinovăția nu este o emoție naturală? Cum nu are un rol în supraviețuire, aceasta este produsul criticii.

În cursul dezvoltării, interiorizăm vocea părinților și a persoanelor autoritare cu care interacționăm, sub formă de mesaje, sau convingeri de tipul „Trebuie să fii cea mai bună” „Poți mai mult”, „Nu ai voie să stai degeaba”, „Nu este suficient”, „Ești prea sensibilă”, și lista poate continua.

În acest fel, se structurează o fațetă a personalității numită critic interior, care deține un întreg arsenal de etichete, interdicții, reguli, standarde rigide și nerealiste.

Este abuzator, aspru, nemilos, de neînduplecat, și atacă stima de sine pana ce persoana cedeaza și i se supune complet. Din acest motiv, critica nu este constructivă (dacă ar fi constructivă nu s-ar mai numi critică).

Când accepti mesajele criticului, renunți la autenticitate, liber arbitru și îți iei la revedere de la starea de bine. Vestea bună este că fiecare se poate ocupa de criticul său interior.

 

Eliberează-te din capcana vinovăției

Când elimini critica, vinovăția dispare. Acordă atenție discursului tău și poți identifica mesajele nocive (am menționat câteva exemple mai sus).

Multe dintre acestea conțin informații distorsionate, ce pot fi eliminate din sistemul tău de evaluare. Este necesar să descoperi mesajele critice moștenite și să le transformi în convingeri autentice (potivite ție), corecte și realiste.

See Also

Iertarea înseamnă mai ales acceptare, înțelegere, compasiune și flexibilitate. Redefinește-ți standardele, spune-ți altceva și nu va mai fi nevoie să te simți vinovată. Este important să te raportezi la greșeli într-un mod adecvat, constructiv, lipsit de critică.

Încrederea în sine înflorește atunci când te tratezi cu respect, bunatate, iubire si compasiune!

 

De Roxana Stoica, psihoterapeut

Tel.: 0764.808.699

contact@roxanastoica.ro

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top