Internetul ne prosteste?
Oare ne afecteaza spiritul critic?
Cand are in fata mareea de informatii de pe Internet, care, daca ar fi cuprinsa in carti ar strabate o distanta mai mare (cartile puse una peste alta) decat de la Terra la Marte, cercetatorul François Taddei spune ca este impresionant.
„Nu trebuie sa ne fie frica. Spiritul nostru are rezerve mari de simt critic si stie sa trieze.“ Cercetatorul spune ca „trebuie sa lasam in urma temerile din vechime, care existau inca din secolul XVII, in momentul revolutiei Gutemberg“, cand se prezicea ca democratizarea cunostinelor va duce la declinul Occidentului.
„Daca si creierul nostru se schimba, ei bine, el se schimba in bine, avand mai multe cai de acces, mai multe surse de informatie, web-ul ne provoaca sa ne dezvoltam spiritul critic, puterea noastra de a dezvolta un punct de vedere si de a-l confrunta cu al altora.
Sa rezumam: intr-un cuvant, Internetul ne cere sa ne dezvoltam adaptabilitatea. Informatiile se schimba, devin vechi si necesita aduceri la zi regulate, o punere sub semnul intrebarii permanenta. Este exact contrariul unei unelte care sa te faca idiot!“
Ne influenteaza deciziile?
„Nu trebuie sa ne inchidem intr-o viziune paseista a unui creier care mimeaza functionarea unui computer: captare, achizitie, tratament al datelor“, spune cercetatorul Martial Mermillod, expert in psihologie sociala si cognitiva. Inainte de a spune, precum Nicholas Carr, ca nu mai gandim ca inainte, este bine sa ne intrebam ce inseamna sa gandesti.
Constiinta este inca un Graal pentru neuropsihologi. La fel si memoria. „Dar stim deja ca nu doar creierul este loc gandirii, gandim cu corpul nostru, in intregime“, spune Martial Mermillod.
„De fapt, creierul nu este singur in fata ecranului. El dialogheaza cu majoritatea organelor, ceea ce duce la o anulare impresionanta a creierului, o complexitate din care iese gandirea“, spune cercetatorul.
„Ceea ce urmeaza este si mai impresionant: am stabilit ca, pentru a integra o informatie, avem nevoie sa simulam, prin intermediul muschilor, o expresie de frica sau de furie.
Se produc astfel miscari imperceptibile, care trimit semnale la creier, probabil determinante in procesul de decizie.“
Aceasta teorie, numita de „embodiment“, merge si invers, pentru ca aceasta simulare a expresiilor faciale sau corporale este impiedicata. Asta poate interveni atunci cand suntem prada unor emotii prea puternice: „Cinema-ul sau televiziunea ne arata imagini in prim plan care stimuleaza tot acest «embodiment», ne acapareaza si ne imobilizeaza.
Dar nu este cazul Internetului. Suntem, in continuare, spectatori activi in fata internetului, care este mai putin incarcat emotional“, spune cercetatorul. Nu exista, deci, motive sa credem ca ne afecteaza capacitatea de decizie.
Creeaza o noua inteligenta?
Internetul vine sa dea peste cap certitudinile noastre. „Trebuie sa redefinim inteligenta“, sugereaza François Taddei. „Pana in acest moment, ea era oarecum definita, in testele de IQ, printr-o suita de raspunsuri la intrebari inchise, care se corelau intre ele.
Aceasta forma de coerenta nu mai este valabila. Trebuie sa invatam sa traim cu informatii in miscare, cu raspunsuri partiale, intr-o lume miscatoare.“
Cercetatorul in genetica, fascinat de capacitatea bacteriilor de a schimba informatii si de a coopera, vede in aceasta unealta mai degraba o sansa de a ne combina toate tipurile de inteligenta.
O avalansa de probe atesta ca suntem mai inteligenti in grup decat individual. Un grup dominat de unul sau de doua persoane ajunge mai greu la o solutie adaptativa decat unul in care puterea de decizie este distribuita mai democratic.
Sa pui toate observatiile nelinistitoare pe spinarea unei inovatii tehnologice care ar modifica retelele noastre neurale este o explicatie practica, pentru ca „ea ne scuteste de responsabilitatea actelor noastre“, concluzioneaza Michel Hautefeuille, specialist in cyberadictii.
E usor sa pui pe seama progresului greselile proprii. Cand a aparut calea ferata, unii au spus ca asta va modifica celulele corpului uman!
Azi, Internetul ne pune sub semnul intrebarii vechile certitudini legate de cunoastere, transmitere, si mai ales, de capacitatea noastra de a fi disponibili pentru lume. Ceea ce poate fi destabilizant la nivel individual.
Editare de Raluca Stan
