Ce spun experții Novakid despre atenția în timpul procesului de învățare

Te întrebi care sunt motivele unui nivel scăzut de concentrare la copii? Au de-a face cu activitatea în sine, caracteristicile individuale ale celui mic sau poate chiar condiția sa fizică?

Julia Alekseeva, psiholog, profesor și formator de cadre didactice din cadrul școlii Novakid, ne explică acest fenomen al concentrării în etapa de învățare.

Novakid este una dintre cele mai bune școli online din Europa de predare a limbii engleze copiilor între 4-12 ani. Deși categoriile de vârstă variază, metodele de predare și învățare pe care profesorii le aplică celor mici sunt adaptate în funcție de personalitatea și stilul fiecăruia. În doar 25 de minute, cât este durata unui curs, elevul deprinde informații bine structurate și ușor de procesat.

Pentru a păstra atenția, îndrumătorii folosesc diverse activități prin care prezintă materia: jocuri, conversații cu persoane din întreaga lume, videoclipuri educaționale, animații sau chiar excursii virtuale. Deși interactivitatea copilului se menține, pot apărea semnale care conduc cu adevărat spre lipsa de concentrare a celui mic. Da, poți fi interactiv, dar nu și pe deplin concentrat asupra cunoștințelor. Cel mai grav diagnostic la care este expus cel mic poate fi tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, cunoscută sub acronimul ADHD.

Niveluri de atenție diferite, în funcție de vârstă

În primul rând, trebuie să definim ceea ce se considerăm a fi nivelul normal de concentrare și durata de atenție. Pentru aceasta, avem în vedere caracteristicile individuale ale unui copil, inclusiv vârsta lui:

• 2 ani: 4-6 minute;
• 4 ani: 8-12 minute;
• 6 ani: 12-18 minute;
• 8 ani: 16-24 de minute;
• 10 ani: 20-30 de minute;
• 12 ani: 24-36 de minute;
• 14 ani: 28-36 de minute;
• 16 ani: 32-48 de minute.

Deși cifrele sunt generalizări, specialistul Novakid punctează faptul că un copil poate avea o putere mare de concentrare, însă aceasta depinde de anumiți factori externi care îi pot determina focusarea: foamea, oboseala, câte distrageri sunt în apropierea locului unde învață, dar și interesul lui pentru activitate în sine.

Însă, dacă durata de atenție a copilului este cu mult mai mică decât media prezentată, trebuie să ne punem un semn de întrebare. Acest fapt poate fi un rezultat în urma unei afecțiuni medicale cronice, cum este hipotiroidismul, sau un simptom de dificultate a procesului de învățare.

Practici care ajută la creșterea concentrării

Atunci când adulții nu se pot concentra asupra studiilor lor sau asupra oricărei alte activități, de obicei se recomandă să se folosească una dintre tehnicile de gestionare a timpului sau de schimbare a activităților – mersul la plimbare, luatul prânzului, o pauză.
Dar copiii? Care sunt cele mai bune practici pentru a-i ajuta să se concentreze?

Sarcini desfășurate în calupuri, cu pauze potrivite. Va fi mai ușor să termine o sarcină care necesită mai mult timp de lucru dacă o împarte în calupuri și îi oferă timp. Exercițiile fizice sunt o modalitate excelentă de încărcare a bateriilor, iar cel mic le poate desfășura în timpul pauzei de recreere.

Mici ajutoare de relaxare. Fidget-urile sunt produse pe care copiii le pot răsuci în mâinile lor rămânând concentrați pe sarcina principală, ajutând astfel la eliberarea stresului.

Utilizați o abordare individuală. Dacă simțiți că cel mic se luptă cu exercițiile de citit, distrați-l cu ajutorul variațiilor tonale, accelerând ritmul sau încetinindu-l. Ori cereți copilului să citească cu vocea unui robot. Va fi distractiv și relaxant.

Motivația este cheia. Nu ezitați să vă încurajați copilul să îndeplinească o sarcină. Un copil care se simte copleșit, devine frustrat și distras. Acesta trebuie ajutat să-și dea seama cum să abordeze sarcina intimidantă, ce pare fără rezolvare.

Cum să nu confundăm problemele comune de durată a atenției cu tulburarea de hiperactivitate sau deficitul de atenție? Care sunt indiciile pentru a înțelege că cel mic probabil este expus la acestea din urmă? 

Când un copil este neatent, comportamentul său ar trebui comparat cu cel al altor copii de aceeași vârstă și sex (nu doar cu prietenii sau colegii). Dacă acest comportament diferă drastic și afectează viața de acasă sau de la școală, este timpul să căutați sfatul unui profesionist.

Simptomele tulburării de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD) pot fi clasificate în două tipuri de probleme comportamentale:

1) hiperactivitate și impulsivitate;

2) dificultate de concentrare.

Un copil nu are neapărat aceste două tipuri de probleme simultan. De exemplu, un copil cu ADHD poate avea impedimente în concentrare, dar nu și hiperactivitate sau impulsivitate. Această formă de ADHD este cunoscută și sub numele de tulburare de „deficit de atenție” (ADD). ADD poate trece uneori neobservat, deoarece simptomele pot fi mai puțin evidente.

ADHD este mai des diagnosticat la băieți decât la fete. Fetele sunt mai predispuse la a avea simptome de neatenție și mai puțin la a manifesta un comportament perturbator care face simptomele ADHD mai evidente. Asta înseamnă că fetele cu ADHD nu pot fi întotdeauna diagnosticate.

Simptomele ADHD la copii sunt de obicei vizibile înainte de vârsta de 6 ani. Ele apar în mai multe situații, în viața de acasă sau la școală.

Principalele semne pe care le putem observa la manifestarea acestor tulburări sunt: durata scurtă de atenție și distragerea ușoară, greșeli neglijente în realizarea temelor, uitarea sau pierderea lucrurilor, incapabilitatea de a asculta sau executa instrucțiuni, schimbarea constantă a activităților și dificultăți în organizarea sarcinilor.

Pe de altă parte, aceste manifestări se pot integra în comportamentul și starea celui mic prin diverse ipostaze: nu poate sta nemișcat mult timp nici măcar în medii liniștite, se agită constant, nu se poate concentra pe o singură sarcină, vorbește excesiv și nu își așteaptă rândul, deseori acționează fără să gândească și întrerupe constant conversațiile celorlalți.

Aceste simptome pot cauza probleme semnificative în viața unui copil, cum ar fi performanțe insuficiente la școală, interacțiune socială slabă cu alți copii și adulți, dar și probleme cu disciplina. De aceea, este atât de important să se poată recunoaște semnele și să se apeleze la ajutor calificat.