Excelenţa, calea către rezultate remarcabile și autodepășire

Într-o lume în care premiile de excelenţă și recunoașterea publică sunt din ce în ce mai importante în crearea de modele, este important să ne întoarcem către esenţa excelenţă și să ne întrebăm ce reprezintă cu adevărat pentru fiecare dintre noi.

Plănuiam de ceva vreme un articol despre „excelenţă” și mă tot gândeam cum să-l abordez? Mi-am zis că gândul la premiile de excelenţă e un bun punct de pornire pentru conștientizările acestei luni. Pentru că termenul de excelenţă are în percepţia mea, o volatilitate destul de mare, m-am întors, ca de fiecare dată, la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, unde, deși prima definiţie a excelenţei este dată de „titlul acordat ambasadorilor sau marilor demnitari de stat”, următoarea definiţie este: „înalt grad de perfecţiune; calitatea de a fi excelent (adică, deosebit, admirabil, minunat, excepţional)”.
„Este raportarea la perfecţiune una realistă?” m-am întrebat. Recunosc că evit pe cât pot asocierile cu termenul de perfecţiune, pentru că am văzut în practica mea curentă efectele tendinţelor perfecţioniste: întârzierile, ezitările, dezbaterile interne cauzate de teama de eșec. Am păstrat, deci, calitatea de a fi excelent prin celelalte atribute și am definit excelenţa ca pe un standard de calitate remarcabilă.

Citește continuarea articolului în ediția mai 2024 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!