Now Reading
Pianul, blonda și paradigma

Pianul, blonda și paradigma

Daniela Milis

Academic, Thomas Kuhn-deșteptul,  în 1962 a scris o carte (The Structure of Scientific Revolution) formidabilă și extrem de explicativă, deschizând celor interesați optiunea căii înțelegirii confortabile prin libertatea individuală a gândului. ( Asta fiind sinteza mea, cu scuzele de rigoare!).

Departe de mine intenția abordării în afara procesului individual de găsire a drumului propriu de acționare cu rădăcinini in psihologia fericirii(pozitivă)!

Pentru mine paradigma este un model, o teorie, o viziune sau o premiză – adoptate cu Lenea Minții!

Perceperea bazată pe paradigme limitează minunăția experienței de viață individuală, unică fiecăriua dintre noi și încununată cu marele premiu – aprecierea, stima  de sine.

Acum câțiva ani buni, băiatul meu a venit acasă cu noua lui prietenă-blondă, inaltă, sexi si foarte estetică. Am rămas fără cuvinte și șocată – știți cum se spune toate  blondele sunt proaste. Prietenia lor a durat destul de mult și venea des pe la noi . Mâncam împreună,schimbam câteva cuvinte la modul superficial ,dar in special ne fascina pe toți cât e de frumoasă. Recunosc că în absența bâiatului meu, eu și sora lui, ca fetele, mai făceam glume.

Eram cu fiica mea și prietenul ei care s-a apucat să cânte la chitară – el: mare celebritate într-o formație și cam arogant. Au apărut și ceilalți doi și s-au alăturat. Într-o pauză, ca să fiu o mamă drăgută, am zis că e talentat și că a fost o mare placere să-l ascultăm. Spre surprinderea tuturor, blonda-frumoasâ  a spus că ei nu prea îi place muzica de genul ăsta. Surprinsă fiind, am intrebat-o  cum adică, iar ea a răspuns scurt și tăios că ea apreciază muzicieni nu muzicanți! Șoc și liniște: penibile! Am fost toți siguri că habar n-are ce a zis, doar e blondă.

A doua zi dimineața m-a întrebat dacă poate deschide pianul și bineînțeles că i-am răspuns instictiv – da. Venea la noi de aproape un an și credeam că nici nu băgase în seamă pianul!

A început să cânte și toată casa în afară de băiatul meu am fost înmărmuriți! Cu delicatețea ei de blondă frumoasă s-a ridicat și a venit spre mine să mă întrebe dacă vreau să fumăm o țigară pe terasă, așa cum făceam de obicei.

Surprinzător, a început să vorbească ea .. Mi-a spus că abordarea pianului a fost pentru că a vrut să se facă înțeleasă, că a simțit că nu s-a exprimat corect și nu știe cum poate îndrepta ofensa. Mi-a povestit că ea defapt cântă la vioară și că a concertat încă de la vârsta de 9 ani , că pianul a fost  așa în lipsă de. La aprecierile mele mi-a răspuns că nu mai se focusează pe muzică pentru că este mult mai fericită cu științele exacte.

Băiatul meu a fost prieten cu ea încă vreo câteva luni și spre regretul meu mă gândesc cât am pierdut în acel timp ignorând-o pentru că am adoptat paradigma toate  blondele sunt proaste.

Paradigmele ne vin în ajutor în loc să experimentăm noi înșine realitatea și să ne asumăm evaluarea. Asta este Lenea Minții.

Familia, societatea, educația, religia, mediul de lucru și social ne furnizează banca de paradigme. Adoptarea lor apriorică ne aduce un beneficiu socio-economic respectabil și o normativitate invidiate de furnizorii de paradigme!

Numai o dorintă sănătoasă de a fi fericiți ne poate scoate din locul comod al paradigmelor deoarece fericirea este individuală, specifică fiecăruia.

Toți oamenii fericiti pe care i-am întălnit și-au construit realitatea gândind cu propriul cap și suflet! Atenție, nu inteligenții sau deștepții sunt fericiți, ci oamenii care își acceptă și asigură necesitățile proprii lor, atâta timp cât sunt legale, morale și nu în detrimentul cuiva.

Experimentez de ani buni viața fară paradigme, după ce am muncit din greu să mă despart de ele cu dragoste, ca de tatăl copiilor mei: există, sunt în folosința altora , dar nu contibuabile fericirii mele!

See Also

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un fel de  Efect Pavlov, adică dacă adoptăm  un proces de gândire constant structural, el devine natural!

Surprinzător  a fost pentru mine să identific cât de mult paradigmele mi-au contolat viața .

  • Nu am avut prieteni politicieni pentru că toți politicienii sunt corupți.
  • Am refuzat să mă bucur de inteligența oamenilor frumoși  pentru că toti oameni frumosi sunt proști.
  • Nu am avut iubiți mai tineri pentru că femeia trebuie să fie mai tânără.
  • Nu am făcut lucruri inedite pentru că dacă era posibil o făcea altcineva înainte.

Identificarea paradigmei implică punerea intrebării esențiale: dacă e așa, de ce?

Dacă răspunsul mi se potriveste mie (așa mă simt eu bine, asta mă face multumit,numai așa mă simt împlinit,asta îmi rezolvă problema in mod absolut,etc), folosesc sfatul, zicala! Nu este o paradigmă!

În mod natural paradigma vine în ajutor. O cunosc sau o recunosc și o las la locul ei, departe de lada mea de scule pentru evaluare. După un timp prezența ei devine insesizabilă, ca a unui bun aparținând altcuiva.

Înlăturarea paradigmelor este fundamentală în procesul de evaluare,  pentru cei interesați în dezvoltare și optimizare a performanțelor prin personal coaching,

Sunt sigură că înlocuirea paradigmelor cu propria gândire-judecată-simtire  nu se poate produce fară instituirea unui regim al onestității totale față de mine însămi.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comment (1)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top