Când ai fost ultima dată tu cu adevărat?
Ce înseamnă deconectarea de sine și cum începe drumul înapoi către tine
Poate nu ți-ai pus întrebarea exact așa, dar știu că te-ai întrebat la un moment dat: „Unde sunt eu în toată asta?” Funcționezi. Îți faci treaba. Ești acolo pentru toți ceilalți. Poate ai o relație, copii, o carieră în plină desfășurare. Și totuși, ceva lipsește. În interior e gol, confuzie, poate o tăcere care nu-ți mai dă pace. Nu mai știi ce simți. Nu mai știi ce vrei. Și, mai ales, nu mai știi cine ești când nu mai joci niciun rol.
Pentru multe femei cu care lucrez, acesta e momentul în care simt că nu mai pot merge pe pilot automat. Și exact de acolo începe ceva nou. Nu ușor. Dar real.
Deconectarea de sine nu este un eșec. Este o reacție profund umană la o viață trăită în supraviețuire emoțională.
Când ai crescut într-un mediu în care ai fost învățată să fii „cuminte”, „utilă”, „rezistentă” – nu autentică –, înveți, firesc, să te adaptezi. Iar adaptarea îți cere un preț: să-ți anulezi emoțiile, să-ți îngropi vocea, să-ți ajustezi dorințele.
Pentru mine – și pentru multe dintre femeile pe care le susțin – această deconectare a fost normalul. Până în ziua în care nu a mai fost. Și ceva s-a rupt. Sau, mai bine zis, s-a trezit.
În relațiile marcate de abuz narcisic, deconectarea devine aproape invizibilă
Acolo, înveți că iubirea trebuie câștigată. Că e vina ta dacă ceva nu merge. Că „exagerezi” dacă simți prea mult. Te conformezi, te micșorezi, te pierzi. Și nici nu-ți dai seama cât de departe ai ajuns de tine.
Cum îți dai seama că te-ai deconectat de tine – înainte să ajungi la burnout?
- Ești mereu „pe fază”, dar înăuntru te simți goală.
- Îți reprimi oboseala, furia, tristețea, pentru că „nu ai timp” de ele.
- Te întrebi dacă nu cumva e tot vina ta.
- Te trezești jucând un rol: de parteneră perfectă, colegă de încredere, femeie puternică. Dar înăuntru ești epuizată.
Am fost acolo. Și am lucrat cu nenumărate femei aflate exact în acest punct. Femei de succes, inteligente, dedicate – dar care, în interior, se simțeau pierdute. Trăiau în deconectare, în performanță, în supraviețuire. Dar nu în prezență.
Alte semne ale pierderii de sine:
- Decizii luate doar cu aprobarea altora
- Incapacitatea de a spune „nu” fără vinovăție
- Neclaritate în fața propriei dorințe
- Lipsa plăcerii, a vitalității, a contactului real cu corpul
- Senzația că nu mai știi cine ești, de fapt
- Criticul interior cu un discurs autodevalorizant
- Eviți momentele de liniște pentru că te neliniștesc.
- Ceri validare constant.
- Ai devenit expertă în a avea grijă de alții, dar ai pierdut legătura cu propriile nevoi.
Să te întorci la tine nu înseamnă să îți „rezolvi” viața. Înseamnă să începi să o trăiești aliniata cu tine
E un proces. Uneori lent. Uneori incomod. Dar mereu valoros. Pentru că pe măsură ce revii la tine, începi să respiri altfel. Să simți altfel. Să alegi altfel.
Drumul înapoi spre tine nu e instant. Dar e posibil.
Am fost acolo.
Și știu că nu există o rețetă universală, dar există pași de reconectare.
Ce ajută cu adevărat?
- Oprirea. Câte 10 minute de liniște, fără telefon, fără agitație.
- Auto observarea . Nu schimba nimic încă. Doar observă: ce simți, ce eviți, când minți, cui te conformezi.
- Scrisul. Nu pentru răspunsuri perfecte, ci pentru claritate interioară. Scrisul nu este terapie, dar este un instrument terapeutic puternic. . Notează gânduri, întrebări, reacții. Vei începe să-ți recunoști vocea interioară.
- Mișcarea conștientă. Fie că e mers lent , yoga sau sport intens – corpul tău are nevoie să fie simțit, nu doar folosit.
- Mindfulness și meditație. Ca să înveți să rămâi prezentă cu tine, chiar și în disconfort.
- Un spațiu sigur. Un terapeut sau coach care înțelege dinamica abuzului narcisic poate deveni oglinda ta curată, fără judecată.
Reconectarea cu sine e un act de blândețe radicală
Înseamnă să-ți dai voie să fii. Nu perfectă. Ci reală. Nu „funcțională”. Ci vie. Nu cum „ar trebui”. Ci cum ești.
Și da, poate fi greu la început. Dar e cel mai important drum pe care îl vei parcurge vreodată. Pentru că o femeie care își reocupă locul în propria viață devine liberă. Iar libertatea asta nu e zgomotoasă. E profundă. Calmă. De neclintit.
Am creat programul REVIVE ca un proces transformațional dedicat femeilor care își doresc să se reconecteze cu ele însele după relații marcate de abuz narcisic sau emoțional – un spațiu în care lucrăm cu trauma, revenim în corp, stabilim limite sănătoase și redescoperim autenticitatea și puterea interioară.
