Genograma – Cine și cum sunt eu de fapt?

 

Noi suntem copiii părinților noștri

Pe parcursul anilor, multe dintre trăirile noastre ne reîntorc frecvent cu gândul la familia noastră, cu care abia așteptăm să împărtășim anumite experiențe sau, din contră, realizăm ce tipare disfuncționale am preluat de-acolo. În oricare variantă, putem recunoaște că cele mai puternice legături le avem cu cei care ne-au dat viață. Nu contează câti ani au trecut de când nu ne-am văzut, câtă suferință, trădare, respingere sau umilință am trăit în sânul familiei, dacă cei care ne-au fost îngrijitori sunt aceiași care ne-au agresat, cumva rămânem conectați chiar și împotriva dorinței noastre. Părinții și familia ne influențează povestea vieții noastre și studiind genograma putem înțelege cum ne putem redefini propria poveste prin conștientizare și acțiune.

De multe ori, intențiile noastre sunt opuse acțiunilor pe care le facem. Ne dorim o carieră anume și nu reușim să parcurgem pașii necesari pentru a ajunge acolo. Deși declarativ ne dorim și valorizăm un stil de viață sănătos, ne observăm cum mâncăm fast food zilnic și găsim tot felul de scuze să nu facem sport. Tânjim cu tot sufletul după o relație romantică împlinitoare, iar atunci când găsim un partener potrivit facem orice ca să-l îndepărtăm și ne sabotăm relația. Cea mai grea parte este că acel lucru care ne împiedică să realizăm ce ne dorim este invizibil, iar asta ne confuzează, ne frustrează și mai mult, iar blamarea părinților noștri rareori adaugă un lucru pozitiv la acest statu-quo.

Observăm chiar și în terapie că procesul progresează atunci când terapeutul ne oprește discursul, ne ,,sparge mecanismul defensiv”, ne întoarce la părinți și experiența ne zguduie bine de tot. Ne ajută să facem o punte între prezent și trecut, mai exact cum se leagă problemele de relație din prezent de experiențele din trecut și ne invită să stăm față în față cu acel părinte față de care nu am comunicat anumite lucruri dureroase, regrete, nevoi neîmplinite, sentimente, amintiri care ne țin captivi.

Adevărul este că noi am venit pe lume fiind copiii părinților noștri. Prin intermediul lor, suntem împinși în curentul vieții de zi cu zi, chiar dacă nu suntem sursa acelui curent. Această licărire este viața noastră. Poți simți forța vieții din interiorul tău chiar acum, când îți simți inima pulsând în timp ce citești aceste rânduri. Acordă-ți un minut doar să te gândești la conexiunea sau lipsa de conexiune pe care o ai cu părinții tăi. Imaginează-te privindu-i pe amândoi, chiar în fața ta. Lăsând deoparte povestea ta despre ei, vezi cum se simte în interiorul tău când te gândești la prezența lor, dacă simți relaxare sau disconfort. Chiar dacă nu i-ai cunoscut niciodată sau nu îi poți vizualiza acum, stai puțin cu imaginea lor. Ce simți în interiorul tău în fața acestor ,,afaceri neîncheiate”? Ești mai apropiat de vreunul din ei? Ce-ți vine să faci cu spațiul dintre voi? Acest mic exercițiu vine ca o previzualizare a atelierului de genogramă și te proiectează față în față cu părinții tăi pentru a identifica ce simți în corp și cum te poziționezi în raport cu ei.

Scenariul vieții tale: ai puterea și dreptul de a-ți contura logica propriului destin

Atașamentul se formează în primii 2 ani ai vieții noastre. Copilul mic are o neputință specifică, iar mama îi devine principala sursă de gravitație. Mirosul ei, gustul laptelui, atingerea piele pe piele, pupicii magici, care par a vindeca orice, privirea mamei, toate ajută la formarea atașamentului și procesului de adaptare la viață. Acest atașament reprezintă relația omului cu iubirea și cu viața, de aceea el va manifesta felul lui de a iubi și față de alți oameni importanți. În cazul în care s-a incapsulat un atașament nesănătos, este de preferat să oprim ,,cartoful fierbinte” pe care-l dăm din mână-n mână ca să nu ne rănim, din generație în generație, adică acele tipare care se repetă și ne mențin într-o buclă disfuncțională.

Astfel, fiecare om creează în mintea sa un plan despre cum va trăi, cine-i va fi partener, câți copii va avea, ce profesie va avea, când va muri și cine-i va fi alături pe patul de moarte, încă din copilăria mică, plan care poartă numele de scenariul vieții și pe care-l va purta mereu în gândurile sale. De multe ori, constatăm că nu e ceea ce ne dorim conștient, dar asta am decis inconștient. Ne-am trădat pe noi înșine și ne-am petrecut viața mințindu-i și pe ceilalți, desigur, crezând că acela ne este adevărul personal.

Scenariul vieții sub forma genogramei poate fi mai mult decât un desen sau o schemă, poate fi logica propriului destin. Atunci când îți iei puterea și libertatea înapoi, îți poți contura destinul doar așa cum vrei tu și poți permite influențe doar acolo unde consideri că merită. Tu ești sursa destinului tău, tu îți construiești nucleul identității tale, așa cum vrei tu.

Conștientizarea contabilității familiale ne ajută să spargem bucla disfuncțională

Psihogenealogia explorează acele evenimente, conflicte, alianțe, accidente, afecțiuni, secrete, ritualuri, membri excluși trăite de antecesorii noștri și ce efecte au avut acestea în mod direct asupra problemelor apărute în contextul de viață prezent al descendenților. Chiar dacă la prima vedere problemele nu par că au o explicație logică, prin reconectarea omului la memoria afectivă a familiei de origine, toate alegerile făcute vor căpăta sens.

În cadrul familiei din care provenim, de cele mai multe ori se transmit datorii fiecărui membru al familie, care formează o contabilitate familială. Genograma reprezintă o schemă grafică a arborelui genealogic și a relațiilor dintre aceștia pe mai multe generații. Conștientizarea sensului acestor dinamici și a rolurilor pe care a trebuit să ni le asumăm deblochează o schimbare în identitatea persoanei principale: Cine și cum sunt eu de fapt?

Genograma are o validitate științifică demonstrată în studiile de specialitate și poate fi axată pe latura culturală, medicală, relațională, financiară, spirituală etc. De exemplu, genograma culturală este utilizată ca instrument educațional pentru a identifica acele credințe și practici culturale (Shellenberger et al., 2007). La modul general, această tehnică facilitează procesul de autocunoaștere și oferă o înțelegere comprehensivă asupra sinelui și familiei din care provine clientul, dar și asupra gândurilor și comportamentelor disfuncționale (Burley, 2014). Pentru cei cu istoric traumatic, genograma este o metodă noninvazivă de a explora tiparele relaționale disfuncționale, conflictele și interpretarea dată unor evenimente de viață pentru a putea oferi un ghid de lucru sau tratament clinic pentru următoarele sesiune de terapie (McGoldrick, 2016).

Două fenomene des întâlnite în genogramă sunt repetițiile și parentificarea. Repetițiile în familie se referă la transmisia eșecului, atitudinilor parentale, dependențelor și toxicomaniei de la un antecesor la un predecesor, chiar și în lipsa unor amintiri. Astfel, loialitatea familială are loc atunci când ne identificăm cu un anumit membru din familie prin preluarea unor scheme de comportament care se repetă, întreținând aceeași disfuncționalitate transgenerațională. Loialitatea familială inconștientă se întâmplă atunci când o persoană se identifică inconștient cu un membru din familie care a decedat sau dispărut în mod tragic, preluând rolul de înlocuitor.

Concept fundamentat de Ivan Boszormenyi-Nagy, parentificarea este fenomenul prin care se inversează datoriile în familie, în termeni populari copiii devin părinții părinților lor. De pildă, am auzit frecvent de fiul sau fiica mai mare, care a fost pus/pusă în situația de a prelua rolul de cap al familiei, în ciuda vârstei fragede.

În concluzie, genograma este unică prin faptul că oferă o imagine de ansamblu a situației, asupra căreia poți accesa zoom in sau zoom out în orice moment, iar la final poți extrage acele obiective pe care să te concentrezi în continuare, ca direcții de lucru în terapia individuală.