Alexandru Antonie: Facilitatorul este o resursă pentru client, în procesul său de atingere a obiectivelor

Partea frumoasă a acestei călătorii de studiu și cercetare m-a condus în punctul în care am înțeles că în spatele fiecărei tehnici, a tuturor tehnicilor, se află un singur proces, simplu: să te iubești și să iubești.

Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Alexandru Antonie: Activitatea de facilitator de procese de echilibrare psiho-emoționale s-a dezvoltat natural pe măsură ce lucram cu propria persoană. Lucrul cu sine mi-a relevat înțelegeri dincolo de modelele terapeutice existente, dincolo de cărțile din domeniu, dincolo de cursurile la care am participat, dincolo de formările pe care le-am parcurs și care m-au dus în punctul în care să chestionez fiecare credință despre mine și despre ceilalți.
Pe măsură ce lucrul cu sine m-a făcut să depășesc zone de condiționări pe fiecare plan al existenței, pe măsură ce am reușit să echilibrez traume emoționale profunde, pe măsură ce am depășit somatizări înscrise în câmpul fizic am realizat că dimensiunea programării ființei umane este dincolo de tot ce este prezentat în materialele de specialitate. Drumul către mine s-a transformat treptat într-un set de tehnici și metode prin care fiecare dintre noi poate să ajungă să se găsească pe sine, să ajungă să depășească orice blocaj, limitare, condiționare, orice formă de obstacol intern și extern, indiferent de natura lor.
Facilitatorul de proces care am devenit la nivel profesional s-a născut prin practică continuă, prin identificarea celor mai reprezentative procese și tehnici, cele mai simple, cele mai eficiente, prin integrarea lor în suite de procese și modele și tehnici de lucru pe care acum le predau.

Psychologies: Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

Alexandru Antonie: Există două mari provocări care împreună formează un obstacol în procesul de creștere și dezvoltare personală. Prima provocare o reprezintă identificarea cu mediul de apartenență, identificarea cu poziția, cu rolul, cu funcția, cu identitatea socială și psihologică pe care ne-am creat-o, identitate cu care ne confundăm, al cărei rol sau roluri le jucăm continuu în viața de zi cu zi, în relația cu noi, cu ceilalți, cu planul de creație și cu Dumnezeu. Imaginea de sine, cu care ne-am construit stima de sine ne ține în punct fix, ne ajută să ne menținem într-o perspectivă și viziune restrânsă față de realitate. Este ca și cum ne-am blocat într-o poziție, construim o imagine a realității din punctul fix în care stăm și anulăm sau respingem orice detaliu sau informație care contravine cu modelul sau poziția pe care le-am adoptat, cu care ne-am identificat. Și ce ne ține în punctul fix este propria construcție a realității, setul de credințe pe care le-am transformat în adevăruri imuabile.
A doua provocare o constituie teama de schimbare care derivă din faptul că am putea greși în alegerea noastră sau că am putea pierde ceea ce credem că avem sau poziția în care stăm. Sentimentul de apartenență este un sentiment după care ființa umană tânjește pe toată perioada vieții. Poziționarea în punct fix și sentimentul de apartenență ne creează propria cușcă perceptuală, propria frână. Sentimentul că i-am putea pierde pe cei care ne validează, pe cei care ne acceptă, care credem noi că ne acceptă așa cum suntem, sentimentul datoriei, al responsabilității inoculate prin transfer de responsabilitate reprezintă cheia auto-blocării și condiționării noastre, precum și cheia eliberării noastre.

Psychologies: Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi, având în vedere diversitatea problemelor cu care se confruntă?

Alexandru Antonie: Având în vedere că tehnica de bază pe care o aplic în relație cu orice client este coaching-ul, prin poziționarea oferită în procesul de facilitare din coaching pot să mențin o poziție obiectivă și imparțială. În coaching atenția este mutată asupra modului în care clientul se poziționează în relație cu propria dinamică emoțională, în relație cu modelul în care își construiește propria realitate, modul în care se închide în spațiul redus al propriilor adevăruri și credințe. Prin coaching mutăm continuu atenția clientului în relație cu propriul construct, cu modelele sale interioare, mutăm atenția asupra obstacolelor interne și externe, asupra obiectivelor, resurselor interne și externe, asupra soluțiilor și modelelor de soluționare. Procesul nu este despre facilitator, este despre client și relația lui cu obiectivul pe care dorește să-l atingă.
Toate modelele de lucru, modelele terapeutice pe care le aplicăm în procesul de coaching, ca suport în atingerea obiectivului clientului sunt inserate în modelul de coaching, asigurând astfel transferul de putere și responsabilitate înspre client, 100%.
Facilitatorul este o resursă pentru client, în procesul său de atingere a obiectivelor.
În acest model de lucru, în calitate de facilitator, de resursă pentru client, starea facilitatorului este de non-implicare emoțională, de suport 100% în relația cu clientul, pentru atingerea obiectivului sau obiectivelor pe care și le-a propus.

Psychologies: Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta și care ți-a adus cele mai multe reușite?

Alexandru Antonie: Cele mai multe reușite în lucrul cu clienții este metoda Vindecare Somato-Emoțională, o metodă care te conectează direct cu memoriile traumatice înscrise pe corpul fizic și în câmpul care înconjoară corpul fizic. Este o metodă profundă de conectare la organe, la țesuturi, la celule, la câmpul care înconjoară corpul fizic și care, odată aplicată, schimbă toată programarea de câmp.
Prin această metodă am obținut cele mai multe rezultate de vindecare somatică, de la cancere extinse până la autism.
Este metoda pe care o recomand oricărei persoane care dorește să ajungă la rezultate rapide și profunde.

Psychologies: Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

Alexandru Antonie: Fiecare proces de lucru cu un client creează o oglindire continuă. Fiecare client, prin eliberările prin care trece în procesele de lucru cu sine, declanșează o eliberare continuă de memorii în oglindă în câmpul facilitatorului, memorii pozitive și memorii negative.
În momentul în care ies la suprafață memoriile negative, în calitate de facilitator este nevoie să le procesez pentru a permite crearea unui spațiu curat în relația cu clientul, cu fiecare client.
Responsabilitatea menținerii spațiului curat în relație cu fiecare client creează o necesitate continuă de curățare a memoriilor care ies la suprafață prin procesul de oglindire. Ca facilitator este nevoie să aplic continuu tehnicile pe care le propun în facilitarea proceselor de lucru cu clienții mei.
Memoriile care ies la suprafață din câmpul meu, sunt asemănătoare sau identice cu cele ale clientului cu care lucrez. Aplicând aceleași metode, continuu, asupra memoriilor care ajung pe conștient, am posibilitatea să mențin câmpul curat, spațiul mental liber de orice gând, spațiul emoțional liber de orice emoție asociată oricărei emoții, menținând astfel o atenție continuă în relație cu nevoia de suport în procesul de facilitare în relație cu clientul.
Lucrul cu sine, din perspectiva facilitatorului de proces de vindecare, este continuu. Interacțiunea cu fiecare client, cu memoriile care ies la suprafață devine o oportunitate de conștientizare a dinamicilor care sunt înscrise în câmpul personal și care ies la suprafață.

Psychologies: Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

Alexandru Antonie: În calitatea de facilitator de proces de vindecare în relația cu orice client, este nevoie să îți asumi conștient propria creștere și transformare. Procesul de vindecare nu este unidirecțional, aplicându-se doar clientului cu care lucrezi unu la unu sau unu la grup, este un proces bidirecțional care creează o necesitate de asumare a lucrului cu sine, continuu. Odată intrat pe această cale devii conștient că este nevoie să lucrezi cu tine continuu până când în interiorul tău ajungi să trăiești continuu starea de Pace și Iubire.
Odată ajuns în punctul în care orice aspect conflictual din câmpul tău, ca facilitator de proces de vindecare, este echilibrat, vindecat, armonizat și în spațiul tău interior memoriile sunt doar asociate stării de Pace și Iubire, în acel moment indiferent cu cine lucrezi, indiferent de somatizările pe care le manifestă, starea ta interioară este stabilă în Iubire.
Călătoria către această stare de Pace și Iubire este una prin care să aduci pe conștient toate memoriile conflictuale care se manifestă în câmpul tău și care te influențează direct sau indirect generând stări de dezechilibru, memorii pe care este nevoie să le procesezi, pe fiecare în parte sau împreună în grupuri de memorii prin tehnici specifice.
Recomandarea mea pentru cei care doresc să ajungă la rezultate reale este să facă practica pe care o propunem pentru fiecare tip de memorie în parte, în mod susținut, și să observe schimbarea care apare pe măsură ce memoriile sunt echilibrate, alchimizate. Practica continuă a tehnicilor propuse și răbdarea reprezintă cheia schimbării profunde.

Psychologies: Ce resurse (cărți, cursuri, seminarii) recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei, coaching-ului, consultanței sau training-ului?

Alexandru Antonie: Pentru o transformare profundă la nivel personal recomand lucrul cu procesele pe care le propun ca instrumente pentru fiecare dintre cele trei niveluri de memorii: memorii din viața curentă, memorii din transgenerațional și memorii din translife (memorii din alte vieți sau viața dintre vieți).
Cele trei niveluri de memorii au nevoie de abordări prin tehnici specifice, tehnici și metode care sunt disponibile în varianta online pe site-ul alexandruantonie.ro, sub forma de seminarii online sau formări, sub forma de pachete de lucru pe diverse zone de somatizare. Alte tehnici și metode, care au nevoie de o supervizare directă în aplicarea lor, pot fi accesate în seminariile și formările care se desfășoară față în față.
Formările pe care le recomand, care să vă aducă rezultatele pe care le doriți, sunt:

• formare în coaching – programul Evolution Coaching System

• formare în regresii – programul Evolution Past Lives Therapy System

• formare în vindecare pe linia timpului – programul Evolution TimeLine Therapy System

• formare în integrarea părților – Evolution Parts Integration Process

Pentru vindecarea somatizărilor pe corpul fizic recomand:

• programul Evolution Somato Emotional Therapy System

• programul Vindecare în Pântecul Mamei

• programul de lucru Eliberarea Copiilor Avortați din Câmpul de Familie

Pentru programe din transgenerațional recomand parcurgerea tuturor seminariilor online și programelor de Vindecare în Pântecul Mamei.
Pentru dinamici de cuplu și familie recomand pachetul de seminarii de Vindecare a Relațiilor de Cuplu și Familie.

Programele propuse și pe care le găsiți în format online sau fizic pe site-ul www.alexandruantonie.ro, au ajutat mii de persoane în procesul de lucru cu sine, ajutând la obținerea de rezultate profunde, vindecări de somatizări de la cancer la autism, la transformări majore la nivel de personalitate și la nivel de rezultate specifice în funcție de obiectivele pe care le-au avut cei care au aplicat aceste tehnici.
Practica metodelor propuse în mod repetat produce schimbări majore, profunde, la cele mai adânci niveluri de programare. Soul soul.

Psychologies: Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist și rămâi la curent cu cele mai recente tehnici și metode din domeniul tău?

Alexandru Antonie: În etapa mea de formare am parcurs metodele și tehnicile existente în fiecare etapă de lucru cu sine, la nivelul fiecărui nivel de programare pe care le-am întâlnit în lucrul meu cu dinamicile din câmp. Am parcurs toate formările care erau disponibile și fiecare direcție de abordare propusă pentru soluționarea problemelor, aspectelor care nu erau echilibrate. Prin testare și selecție am păstrat acele tehnici care au dat rezultate în modul cel mai profund, care au condus la soluționare pe tematici specifice, eliminând din opțiunea de tehnici acele metode care, prin natura lor, nu îmi permiteau să ating rezultatele dorite. Etapă cu etapă am parcurs lucrul cu sine până în punctul în care am întâlnit aspecte de programare pe care metodologia de lucru cu sine și metodele propuse nu le puteau acoperi. În aceste situații, munca de cercetare mi-a permis să identific metode unice, specifice, care să mă ajute să depășesc obstacolele pe care le întâlneam pe cale.
Cu fiecare nivel pe care îl depășim, starea de conștiență devine tot mai mare, astfel încât la un nivel am devenit conștient că eram ghidat să parcurg anumite modele și procese care se dovedeau potrivite pentru soluționare și armonizare. Cu cât exploram mai mult, cu atât încrederea în ghidarea interioară a crescut. Am înțeles astfel că multe metode și tehnici există în câmpul comun și sunt accesate și apoi transformate în metode de lucru de cei care erau conectați pe nivelul de vibrație pe care era înscrisă informația.
În acest moment sunt atent la fiecare metodă sau abordare care apare în zona de terapie, comparând continuu tehnicile pe care le utilizez cu alte tehnici propuse de diverși terapeuți.
Partea frumoasă a acestei călătorii de studiu și cercetare m-a condus în punctul în care am înțeles că în spatele fiecărei tehnici, a tuturor tehnicilor, se află un singur proces, simplu: să te iubești și să iubești. Tehnicile existente și cele noi sunt doar metode de aplicare a acestui proces simplu.

Psychologies: Ai avut vreodată un moment „aha!” sau o revelație în timpul muncii tale care ți-a schimbat perspectiva sau abordarea? Dacă da, ne poți povesti despre el?

Alexandru Antonie: Pe parcursul perioadei de lucru cu sine și în multe dintre sesiunile de lucru cu clienții pe care i-am facilitat în procesul lor de lucru cu sine am întâlnit multe momente de aha, multe momente de înțelegere și de depășire a modelului personal de viziune pe care îl aveam în acel moment.
Cele mai multe dintre aceste momente de aha au apărut în cadrul proceselor cu memoriile din alte vieți sau cu experiențele din viața dintre vieți.
Momentele de claritate care creează starea de aha sunt momente în care viziunea se mută la alt nivel, în care adevărul personal se modifică.
Pentru mine, cel mai reprezentativ proces care a creat starea de aha a fost în momentul unei regresii, în care, în calitate de client, în unul dintre programele de formare pe care le-am urmat în regresii în alte vieți și în viața dintre vieți, un program dezvoltat în Portugalia, am reușit să ajung Acasă. Desprinderea de corpul fizic a fost graduală, a urmat partea de conciliere a aspectelor neterminate din viața pe care am explorat-o și apoi a început separarea de corpul care a rămas la nivelul solului exact în poziția în care și-a încheiat viața.
Desprinderea a fost facilitată de o prezență de lumină și iubire care m-a ghidat ușor spre zonele cu vibrație mai înaltă din Bardo. Pas cu pas am lăsat în spate corpul de lumină care are formă umanoidă, corpul de lumină care are formă sferică, ajungând pas cu pas la nivelul unei mici scântei care plutea tot mai sus în Lumină și Iubire. Miliarde și miliarde de particule luminoase mă înconjurau din toate părțile și traversam printre ele spații imense, pline de Lumină și Iubire.
Am trăit cel mai intens moment de aha în acel moment, înțelegând că, în esență, noi suntem doar această Scânteie. Am parcurs printre toate aceste scântei distanțe imense, traversând spații și niveluri până în punctul în care am ajuns Acasă, la Dumnezeu Adevărat, așa cum îl numim în spiritualitate. O Lumină Imensă, o stare de Bucurie și Liniște profundă imersa tot spațiul în care particulele trăiau și manifestau la unison acea stare înaltă, Voința Dumnezeului Adevărat. Iubirea era starea naturală a acelui spațiu, precum aerul pe Pământ. O energie pe care o inspiri și o expiri continuu, care te hrănește și te înalță.
Am realizat ce/cine este Adevăratul Dumnezeu, forma sa de manifestare. Am realizat ce/cine nu este. A fost momentul care m-a schimbat la nivelul cel mai profund. Am realizat imensitatea Iubirii și a trăirii la acest nivel.
Este experiența cea mai înaltă pe care am trăit-o și pe care o ofer ca și ghidare participanților la regresii în vieți anterioare și viața dintre vieți, în cadrul modulelor de formare la nivel avansat.
Schimbarea este imensă în interiorul fiecărei persoane care ajunge Acasă. Toată imaginea realității se schimbă, la nivel profund, înțelegi cine/ce ești, de unde vii, înțelegi care este sensul tău, direcția ta și care este, în esență, rolul/misiunea ta în viața ta.

Psychologies: Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale cu clienții?

Alexandru Antonie: Cea mai mare recompensă este creșterea mea. Cu fiecare client cu care lucrez, cu fiecare dinamică emoțională pe care o ghidez la nivel de integrare în conștient și de facilitare ca vindecare și echilibrare, devin conștient de multitudinea de perspective de poziționare în zona perceptuală, devin conștient de tipuri de obstacole interne și externe tot mai subtile în zona de autoprogramare, devin conștient de metode de rezolvare tot mai fine și tot mai profunde. Fiecare pas pe care îl parcurg cu clienții în lucrul lor cu sine se transformă în pași conștienți în lucrul meu cu sine.
Fiecare client mă învață modul său unic de a se poziționa în realitatea mediului de manifestare, fiecare mă învață, în cele mai uimitoare moduri, aspecte profunde de programare pe care, prin oglindire, le găsesc manifestate în câmpul meu.
Lucrul cu clientul este o lucrare în echipă în care creștem împreună în fiecare aspect al vieții. Este mediul cu cea mai mare creștere și evoluție personală în raport cu orice altă zonă de manifestare, orice altă activitate.

Psychologies: Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client în procesul de coaching sau terapie?

Alexandru Antonie: Nivelul de rezistență în procesul de coaching sau terapie este reflectat de nivelul traumatic pe care este înscrisă trauma. Cu cât durerea și suferința înscrisă de client în procesul de traumă este mai mare, cu atât rezistența de conectare la memoria respectivă este mai mare. Reconectarea la traumă este un proces în trepte pe care clientul este nevoie să-l parcurgă pas cu pas. Memoria traumatică este nevoie să fie accesată de partea/clientul care a înscris acea memorie. Din acest motiv, accesarea traumei, a memoriilor traumatice, se face urmând o succesiune de pași care ajută personalitatea clientului să se conecteze la niveluri de intensitate a suferinței tot mai mari.
În general, o persoană nu poate accesa nivelul cel mai profund de traumă, întrucât separarea de traumă a reprezentat pentru aceasta exact soluția de supraviețuire în contextul suferinței pe care l-a trăit.
O componentă foarte reprezentativă în procesul vindecării traumelor este raportul creat cu facilitatorul și sentimentul că este în siguranță. Pentru a ajunge să simtă că este în siguranță, este nevoie să simtă că facilitatorul știe ce face și că, orice s-ar întâmpla în procesul de vindecare, facilitatorul o să fie un sprijin în proces 100% și știe exact pașii pe care să-i facă, ca succesiune de tehnici și metode aplicate, pentru a atinge rezultatul vindecării.
Scepticismul în procesul terapeutic apare în momentul în care clientul intră în contact cu facilitatori de proces care nu au pregătirea necesară pentru a conduce un proces. Lipsa de rezultate în relație cu unul sau mai mulți facilitatori creează o stare de neîncredere care generează o pierdere de încredere în orice facilitator.
În esență, motivul pentru care clientul nu ajunge să atingă rezultate este pentru că facilitatorii de proces de vindecare, echilibrare nu au pregătirea necesară pentru a oferi cadrul suport terapeutic.

Psychologies: Unde vezi viitorul domeniului tău, având în vedere evoluția tehnologiei și schimbările din societate?

Alexandru Antonie: Tehnologia devine pas cu pas parte integrantă în procesul terapeutic, devine o resursă pentru facilitatorul de proces. Indiferent de ponderea tehnologiei în procesul terapeutic, prezența facilitatorului este necesară în fiecare etapă de însoțire, pentru a susține clientul în călătoria sa de identificare a conflictelor și armonizarea/vindecarea lor.
Anumite procese pot fi automatizate și astfel tehnologia ajută prin prezența ei pentru a putea lucra inclusiv cu persoane care se găsesc în zone diferite ale lumii sau care au anumite somatizări care nu le permit deplasarea.
Sunt anumite procese, anumite memorii care nu pot fi accesate și facilitate prin intermediul tehnologiei, indiferent de nivelul ei de dezvoltare, întrucât sunt memorii și informații care pot fi accesate pe niveluri de frecvență pe care tehnologia din prezent nu poate să le asiste, să le faciliteze, să înlocuiască factorul uman.
Procesul terapeutic, poziția facilitatorului este într-o continuă adaptare, o continuă învățare pentru a integra toată cunoașterea din prezent și fiecare nouă descoperire tehnologică și de proces care apare. Facilitatorul de proces terapeutic este nevoie să învețe continuu, să fie deschis pentru a integra atât partea tehnologică pentru a putea aduce suport în proces la nivel orizontal, cât și prin integrarea de percepții pe corpuri subtile cât mai fine, pentru a aduce suport în proces la nivel vertical.