Odihna cu nisip

Când a fost ultima dată când ne-am jucat cu nisipul?

Probabil mai recent decât am crede. Ajungem pe plajă și, aproape fără să ne dăm seama, ne descălțăm. Îngropăm tălpile în nisipul cald, îl lăsăm să se strecoare printre degetele de la picioare, desenăm linii cu talpa, cu calcaiul sau cu degetele de la picioare…cand stam jos, avem gesturi reflexe, lasam nisipul să ni se scurgă printre degetele mâinilor sau facem miscari repetitive, rotocoale, serpentine…. Copiii construiesc castele, iar noi, adulții, ridicăm mici movile, trasăm cercuri sau frământăm nisipul fără niciun scop. Este spontan, lipsit de o utilitate exterioara si atat de placut.

Ne relaxam cand ne jucam cu nisipul si ne jucam ca sa ne relaxam. Si cel mai adesea o facem inconstient.

Avem nevoie de somn, de siestă, de pauzele de peste zi. Ca sa ne odihnim, ca sa ne relaxam, ca sa ne refacem, ca sa ne re-cream. O formă de odihnă, relaxare, refacere, recreere, despre care vorbim prea puțin este pauza de creație. O pauză în care nu producem, nu rezolvăm și nu performăm. O pauză în care mâinile se mișcă liber, iar imaginația nu este obligată să ajungă nicăieri. Suntem in recreatie si ne odihnim activ.

Jocul cu nisipul este una dintre cele mai firești expresii ale acestei odihne active.

Corpul rămâne treaz, însă mintea încetează să mai alerge. În locul concentrării apare curiozitatea. În locul controlului apare jocul. În locul presiunii de a obține un rezultat apare bucuria simplă de a modela, de a construi și de a lăsa să dispară ceea ce tocmai am creat.

Îmi place să numesc această stare reverie tactilă.

Nu este un concept din manualele de psihologie, ci o metaforă pentru acele momente în care mâinile continuă să creeze, iar mintea doar observa. Textura fină a nisipului, gesturile repetitive, posibilitatea de a construi și de a destrăma fără consecințe creează un ritm care liniștește sistemul nervos. Atenția nu mai este prinsă între notificări, termene și liste de sarcini. Devenim mai blânzi, mai receptivi la ce simtim și mai creativi.

Psihologia ne arată de multă vreme că jocul nu este doar un privilegiu al copilăriei. Este unul dintre spațiile în care psihicul își poate regăsi libertatea. Atunci când nu suntem preocupați de rezultat, imaginația începe să exploreze. Emoțiile se așază. Uneori apar perspective noi, alteori răspunsuri pe care nu le găseam atunci când încercam să le forțăm.

Se spune că ne modelăm creierul cu propriile mâini. Dincolo de frumusețea metaforei, știm astăzi că mâinile ocupă un loc privilegiat în reprezentarea corpului la nivelul creierului. Experiențele tactile bogate activează rețele care leagă mișcarea, percepția, emoția și atenția. Într-un sens foarte concret, felul în care ne folosim mâinile influențează felul în care gândim și simțim.

Poate că mintea nu se liniștește doar gândind altfel. Uneori se liniștește atunci când mâinile găsesc ceva bun de atins.

Nu este întâmplător că, în momentele de tensiune, frământăm un obiect, răsucim un inel, modelăm plastilină, tricotăm, mângâiem un animal sau lăsăm nisipul să curgă printre degete. Corpul pare să știe înaintea minții că are nevoie de ritm, de textură și de contact.

Nisipul ne oferă un privilegiu rar: libertatea de a crea fără obligația de a păstra. O urmă de deget dispare la fel de firesc cum a apărut. Un castel se destramă fără să însemne eșec. În acest joc al efemerului, psihicul învață că nu tot ceea ce creează trebuie să dureze. Uneori, valoarea unei experiențe stă chiar în faptul că poate fi lăsată să treacă.

Poate că nu întotdeauna avem nevoie să înțelegem ceea ce simțim. Uneori este suficient să rămânem câteva minute într-o experiență care nu cere explicații. Nisipul nu pune întrebări și nu oferă răspunsuri. Ne oferă, pur și simplu, un spațiu în care mintea poate înceta să se grăbească.

Poate tocmai de aceea nisipul și-a găsit locul și în cabinetul psihoterapeutului, in terapia prin joc cu nisipul, această relație spontană cu materia primara.

La Sandplay Academy experimentam in fiecare vara un adevarat festival al jocurilor cu nisip. luna iulie este luna jocului pentru odihna. In cabinet si in aer liber. Nisipul cu care ne jucam se odihneste pe plaja, la malul marii sau in ladite de diverse forme si marimi.

Am sa va povestesc despre cateva jocuri cu nisip care au rolul de a ne linisti sistemul nervos, a ne relaxa corpul, a ne calma emotiile si de a ne odihni mintea. Practic este vorba de cateva modalitati simple, simple de tot de ceea ce se poate numi meditatie activa. Sunt exercitii care incep cu o minima directivitate, penru ca apoi sa lase spatiu spontaneitatii.

Cand suntem in aer liber, pe plaja, folosim nisipul asa cum este in stare naturala, uneori cu scoici, cu urme de alge, cu mici pietricele… observa nisipul si atinge-l, observa ce il compune, cum se simte, misca-ti mainile liber prin nisip, exploreaza-l…nu este nevoie sa te gandesti la ceva, lasa gandurile sa vina si sa plece… observa ce te cheama nisipul sa faci…

In acest punct o sa vedeti ca apare tendinta naturala sa curatam nisipul, sa scoatem din el ceea ce ii ia din fluiditate, din textura fina si din omogenitate. In spatele acestei activitati de curatare sta efectul calmant al separarii, selectia, curatarea. Sa organizam haosul fara nici o presiune este foarte eliberator si linistitor. Un haos organizat devine in mediu controlat. Predictibilitatea linisteste. Asadar scoatem scoicile, scoatem algele uscate, scoatem pietricelele… si nu le aruncam, ci le depozitam la marginea spatiului pe care, fara sa ne propunem, l-am delimitat ca spatiu personal, locul unde va aparea ceva. Este o etapa de pregatire mentala, emotionala si senzoriala si este o activitate aproape reflexa, ne trezim ca facem asta. Este un instinct al integrarii straturilor fiintei noastre si un instinct al conectarii cu mediul. Acum nivelati suprafata nisipului…aici vom crea ceva ce nici noi nu stim cand va incepe si cum va arata si despre ce va fi. Este un ritual destul de inconstient aceasta pregatire pentru momentul in care vom plonja in starea aceea dintre constient si inconstient. O altfel de stare de constiinta.

Nisipul acesta fluid asteapta miscarea care il atinge si se supune neconditionat modelarii.

Si din acest moment, lasand mainile libere sa creeze ceea ce vor, incepe aventura. Fiecare va da forma in nisip, pe nisip, cu nisip, unei lumi figurative sau abstracte, o va coagula si o va destrama de cate ori e nevoie in aceasta trecere de la a face ceva la a lasa sa apara, sa se schimbe, sa devina…

Creatia poate fi realizata cu mainile sau cu picioarele. Cu picioarele? Daaa! Ce experienta! Desenati cu degetele de la picioare, cu laba piciorului, cu podul talpii si cu calcaiul.

Stati in picioare cand faceti asta, ca sa aveti imaginea de ansamblu. Puteti desena, puteti modela un peisaj, puteti rula pe nisip, cu podul talpii bile senzoriale.

Cu mainile aveti mai multe posibilitati, sunt mai specializate in actiuni de finete. Lumile create cu mainile pot fi de un rafinament remarcabil! Puteti lucra cu mainile goale, cu instrumente Zen, cu bile senzoriale. Puteti readuce in scena scoicile, pietrele, algele, betele. Vedeti ce puteti realiza cu ele.

Puteti sa va opriti oricand, sa luati pauze, sa reluati, sa schimbati, sa o luati de la inceput… nu este nevoie sa interpretati imaginea, nu e nevoie sa insemne ceva… observati cum va simtiti cand faceti ceva fara sa urmariti un obiectiv…observati ce v-a adus experienta de azi…

Jucati-va! Explorati! Odihniti-va!

Si eu voi reveni sa va povestesc despre alte jocuri cu nisip.