CItesti acum
Divorț elegant (sau nu?!) la 60 de ani

Divorț elegant (sau nu?!) la 60 de ani

O separare este mereu dureroasă. Dar o putem depăși cu decență și respect, atât pentru sine cât și pentru cei din jur. Indiferent ce vârstă ai, dar cu atât mai mult la maturitate, iată ce ai de facut pentru un divorț elegant.

Citește și:

Motive pentru care ajungem la divort

7 vedete cu divorțuri costisitoare

Eu am avut neșansa să traversez câteva divorțuri. Întâi cel al părinților mei, când eram copil, apoi al meu personal, la 34 de ani, după trei ani de căsnicie.

Părinții, ambii, s-au recăsătorit. Și da, surpriză, mama a divorțat din nou. A urmat fratele meu. Dintre toți, tata părea că a făcut o a doua alegere mai înțeleaptă. Era recăsătorit de 25 de ani. Până în prezent, la 70 de ani, când divorțează. Iar motivul este infidelitatea.

De-a lungul timpului, am aflat că tata a avut o iubită. Din păcate, și spre prea puținul meu interes, detaliile mi-au fost date de soția lui.

O înțeleg prin ce trece, este dureros să afli că soțul tău are în inimă un loc special pentru altcineva. Eu însămi am divorțat pentru că am fost înșelată.

Dar decizia am luat-o nu pentru că fostul meu soț ar fi un om rău, ci pentru că știam că nu îl voi putea ierta cu totul.

Nu am vrut nici să îi fac viața un iad, dar nici pe a mea. Am considerat că nu pot merge mai departe, iar azi putem fi prieteni.

Totuși, pot înțelege foarte bine sentimentul trădării și al suferinței. Cel al disperării că pierzi ceva ce îți doreai a fi altfel. Cel al durerii de a pierde un om pe care îl iubești. Pot fi devastatoare.

Acum, în prezent, descopăr însă prin divorțul tatălui meu, reacții, trăiri și comportamente condamnabile, cel puțin din punctul meu de vedere.

Soția lui este furioasă și vrea răzbunare. A transformat drama într-un circ, în care are nevoie să ne includă pe toți.

I-am spus că o înțeleg, dar că decizia în privința viitorului ei îi aparține, iar eu nu îi pot da sfaturi. Eu am decis atunci când m-a privit direct. Acum, pot doar să susțin un om în deciziile lui.

Cred că poate exista iertare într-un cuplu, indiferent de problemă. Și nu cred că ești slab când treci peste o infidelitate, din contră.

Totuși, divorțul e ideea ei și nu pot spune că nu o înțeleg. Dar nu îi este suficient. Vrea un soț umilit care să se întoarcă târâș la ea. Un bărbat denigrat și arătat cu degetul de toți.

Vrea ca eu, fiica lui, să sufăr ca să trec prin ce trece ea. Așadar mi-a turnat toate tâmpeniile despre tata. Iar eu, în răbdarea-mi finită, i-am blocat numărul de telefon. După cinci luni în care acesta i-a fost comportamentul.

Poți realiza foarte repede când persoana pe care o asculți este toxică pentru tine. Mă simțeam copleșită de ce auzeam.

Iar faptul că am refuzat să știu detalii, doar a ambiționat-o să îmi dea și mai multe. În cele din urmă vocea ei se estompa pe fundal și mă gîndeam „Este o femeie de 60 de ani care are o casă a ei, copiii sunt apropiați, are nepoți, are o situație financiară stabilă și este sănătoasă. Toate astea pentru că a înșelat-o soțul.”

S-a străduit din răsputeri să mă facă să îl acuz pe tata, să îl resping, să îl condamn. Nu i-am spus-o, dar tata m-a părăsit pe mine când aveam 10 ani și l-am iertat.

Am stat opt ani fără să îl văd și am depășit momentul. Am decis că îl iubesc așa cum este. Evident, și dacă îi este ei infidel.

Nu mă caracterizează bârfele. Sunt genul de persoană rezervată și nu mă bag în viața altora. Din acest motiv, când îmi servești cu forța anumite informații, te voi respinge. Pentru că este firesc să mă protejez.

Citeste si

 

Sunt și eu surprinsă, dar am realizat că nu pot empatiza cu ea

Am condamnat comportamentul soțului meu cu ani în urmă și nu îl apreciez nici pe cel al tatălui. Dar nu i-am denigrat pe ei, ca oameni, și nici pe mine în proces.

Sincer, nu cred că un act ne dă drept de proprietate asupra vieții altei persoane. Este o aroganță să crezi că cineva îți stă la discreție și ai drepturi nemăsurate asupra altcuiva.

Da, ai dreptul să fii respectat și valorizat. Dar în primul rând trebuie să faci tu asta cu tine. Iar un comportament isteric, nu te ajută. Deloc.

Cred că decența și demnitatea depind de tine când treci printr-o dramă. Iar ceea ce ți se întâmplă nu este o justificare pentru comportamentul tău.

Ce alegi să faci te descrie pe tine ca persoană și nu drama prin care treci. Cu părere de rău, o femeie de 60 de ani cu un comportament de puștoaică răutăcioasă care a pierdut controlul, mi se pare vulgară.

Am o prietenă de 40 de ani care se luptă cu cancerul. Am o cunoștință căreia i-a murit recent un copil. Sunt femei cu drame reale și cu suferințe profunde.

Știu că fiecare își cunoaște propriile dureri și are dreptul la empatie din partea celor din jur, indiferent cât de mici par problemele lui prin comparație cu altele.

Dar faptul că te separi de iubit, indiferent la ce vârstă, este un motiv să revii către tine și să redescoperi cine ești. Pentru că poți divorța cu eleganță și la 60 de ani.

Foto: shutterstock.com

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii