Now Reading
Nu-i așa că meriți ceva mai bun?

Nu-i așa că meriți ceva mai bun?

În iubire, după experiențele avute, mi-am repetat și eu mereu: Meriți ceva mai bun. Sunt de acord. Problema este… unde găsesc?

Citește și:

Confesiuni: Care este cel mai mare regret al tău?

De când a ajuns dorința de a te căsători subiect de ridiculizare? Mă simt de pe altă planetă…

Tata mă acuză că sunt pretențioasă atunci când îmi caut un partener. Eu consider că nu sunt, dar că am anumite nevoi și dorințe de care vreau să țin cont. Iar să fii nepretențioasă miroase a disperare.

Nu vreau să fiu etern singură. Dar nici într-o relație nepotrivită, eventual de dragul lui tata, nu voi intra.

Mama îmi spune mereu „Meriți ceva mai bun”. În special dacă încep să ies cu vreun bărbat. Ei nu îi place nimeni, niciodată. Dar nu, comportamentul meu nu este o reproducere a comportamentului ei. Iar ei, bănuiesc că nu îi place nimeni din start pentru că s-a obișnuit cu alegerile mele proaste și are așteptări… și mai proaste.

Am ieșit cu un bărbat care s-a dovedit a fi dependent de alcool. Oribilă experiență. Am învățat că nu poți salva pe altcineva, oricât te-ai strădui. Te poți salva pe tine, însă. Da, meritam ceva mai bun.

Am ieșit cu un bărbat imatur. Îi eram părinte, iubită, terapeut și… ce mai era nevoie. Nu pot juca toate aceste roluri.

Cel puțin, nu pentru o singură persoană. Simțeam că eu nu mai sunt nicăieri, că rolul de iubită pe care mi-l doream era secundar altor nevoi ale lui. Am renunțat. Merit ceva mai bun, nu?

Am iubit un bărbat cu un stil de atașament evitant. Dacă mă apropiam de el, se îndepărta. Dacă spuneam că m-am săturat și e mai bine să încheiem, începea să mă „recuncerească”. Am ieșit bulversată din acea relație. Dar mi-am dat seama că este nesănătoasă.

Am ieșit și cu un infidel. M-a durut până la oase să aflu că orice altă femeie, cât timp era disponibilă, era interesantă. L-am părăsit cu stima de sine jumulită bine.

See Also

Apoi am luat o pauză. Nu am mai vrut relații, am vrut să revin la mine. Mi-am făcut lista cu „așa nu”.

Întâmplător, am avut noroc să cunosc și bărbați care mi-au arătat „așa da”. Dar fie erau cuplați, fie timing-ul nostru era prost. Nu a ieșit nimic.

Acum știu nu doar că merit ceva mai bun, știu și ce îmi doresc… chiar dacă nu oi merita. Dar am o problemă mare: din categoriile enumerate mai sus, găsesc foarte des, iar din celelalte deloc. Poate sunt eu de vină.

Poate nu atrag sau poate nu văd bărbații pe care mi i-aș dori ca parteneri. Cert e un lucru, singurătatea nu e atât de rea pe cât au fost relațiile mele disfuncționale.

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top