Tata si televiziunea – de Irina Pacurariu

„Eu, de 20 de ani, am o singura emisiune preferata!“ – asa mi-a spus taica-meu acum cateva zile. Ma sunase ca sa comenteze pretiozitatea unei vedete autohtone care-si transformase programul pe care-l modera la televizor in platforma electorala.

Pentru ca tatal meu traieste intr-un o­ra­­sel de provincie in care intamplarile de la televizor sunt subiecte de discutie la masa de duminica. Tatal meu este un personaj in toata regula. Si-a trait tumultuos tineretea, im­preuna cu prietenii din facultate, fara glu­ma, au si infiintat o organizatie a ce­lor „Patru Mari Romani”, grup „sub­versiv”, care se opunea regimului colec­tand istorii de viata pentru o antologie a represiunii din bodega garii, ca­larind cai albi pe strazile din mahalalele Ia­siului si arzand steaguri ale partidului comunist in camarutele inchiriate unde isi traia studentia.

Mai tarziu, mult du­pa esuatul mariaj cu mama, devenit in­tre­prinzator local in orasul bunicilor, s-a mandrit o perioada cu statutul de u­nic posesor de locomotiva si cale fe­ra­ta din Romania. Adevarat este ca si­nele nu se intindeau decat un kilometru, iar locomotiva, care scartaia din toa­te cele, tragea doar cateva vagoane de combustibil, pe care le muta din depozit intr-o statie de imbuteliere, le des­carca si o lua de la capat.

Cu toata slabiciunea lui pentru inedit, ca sa nu mai vorbim de dragostea pentru pasari si animale mici – mai nou si-a amenajat in curte o adevarata mena­jerie, unde a adunat de la bibilici la caini de rasa si struti – nu-l prea banu­iam sa urma­reasca de doua decenii „Teleenciclopedia”. Alta emisiune atat de longeviva nu prea stiam sa existe, dar cum a­veam toate motivele sa aflu la ce se refe­rise, am cerut precizari.

„Este singura emisiune care imi da, cu cateva ore inainte sa inceapa, sentimentul ca as putea fi Stapanul Universului. Ma visez cu lumea la picioare si imi da voie sa sper ca voi putea obtine absolut tot ce-mi doresc doar la o ridicare din spranceana“. Chiar ca nu-mi trecea deloc prin cap la ce se putea referi, asa ca pur si sim­plu am rabufnit: „Dar spune-mi odata despre ce este vorba!“.

„Ce-i atat de greu? Despre ce-as putea vorbi decat despre tragerea Loto? Nu stii ca joc dintotdeauna la 6 din 49? Inca n-am castigat niciodata, dar mai sper. Si daca nu-mi ies numerele, poate tot gasesc vreo banca sa dea credite cu garantie castigul de la Loto…  Ar fi o afacere, nu?“.