Daniela Gavankar: Cum își regăsesc femeile echilibrul și puterea interioară

Cu peste 25 de ani de experiență în lucrul cu oamenii, Daniela Gavankar a construit un parcurs profesional profund ancorat în empatie, reflecție și respect pentru unicitatea fiecărei persoane. Fascinată de complexitatea psihicului uman încă de la începutul carierei sale, Daniela a ales să creeze spații sigure în care femeile să își poată asculta cu adevărat vocea interioară și să își regăsească echilibrul.

După ani de lucru cu copii și familii, astăzi își dedică activitatea exclusiv femeilor, ghidându-le să depășească convingerile limitative, să iasă din dinamica sacrificiului și să își reconstruiască relația cu sinele. În centrul muncii sale stau ascultarea autentică, compasiunea și convingerea că fiecare femeie are în interiorul ei resursele pentru a deveni versiunea cea mai sinceră și împlinită a propriei vieți.

Revista Psychologies: Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?

Daniela Gavankar: Încă din 2001, de la începutul parcursului meu profesional am fost fascinată de complexitatea psihicului uman și de felul în care experiențele de viață ne modelează. Întotdeauna am simțit o chemare profundă spre a înțelege oamenii și a le oferi un spațiu sigur în care să fie ascultați și validați. Am lucrat în prima parte a carierei mele cu copii, apoi cu mamele și astăzi mă regăsesc lucrând doar cu femei.

De-a lungul celor peste 25 de ani de experiență, am realizat că ceea ce mă motivează cel mai mult este momentul în care o persoană începe să se vădă pe sine cu mai multă claritate și compasiune. Să pot însoți oamenii în procesul lor de transformare este pentru mine o profesie dar și o vocație deosebit de frumoasă!

Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor personală sau profesională?

D.G.: Cea mai mare provocare a femeilor este, de cele mai multe ori, relația pe care o avem cu noi înșine. Multe femei trăiesc cu convingeri limitative, cu teamă de eșec sau cu un critic interior foarte puternic. În loc să se privească cu blândețe și curiozitate, ajung să fie foarte dure cu ele și apoi și cu cei din jur. Iar eu îmi doresc mult să văd cât mai multe femei ieșind din dinamica sacrificiului și din încrâncenarea cu care își muncesc viețile. Feminitatea mă fascinează și toate lucrurile așezate frumos în noi așa cum inima noastră feminină își dorește.

Procesul de dezvoltare începe în momentul în care o persoană își permite să se oprească, să reflecteze și să se întrebe onest: „Ce îmi doresc cu adevărat?” și „Cine vreau să devin?” dincolo de titluri și perfecțiune.

Cum te asiguri că rămâi obiectivă și imparțială atunci când lucrezi cu clienții tăi?

D.G.: Obiectivitatea este un principiu fundamental în munca mea.

În primul rând, mă bazez pe formarea profesională și pe cadrul etic al profesiei. În al doilea rând, acord o mare importanță supervizării și terapiei personale, pentru că orice psiholog are nevoie, la rândul lui, de un spațiu în care să își analizeze propriile emoții și reacții.

În cabinet, rolul meu nu este să judec sau să dau verdicte, ci să creez un spațiu sigur în care clientul, femeia, să își poată explora propriile gânduri, emoții și alegeri.

Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta?

D.G.: Dacă ar fi să aleg un element esențial, acela ar fi ascultarea autentică și empatică.

Tehnicile sunt importante – fie că vorbim despre intervenții cognitive, somatice, abordări holistice sau tehnici de coaching – însă cea mai mare schimbare apare atunci când clientul simte că este cu adevărat auzit, văzut și înțeles.

De multe ori, transformarea începe într-un spațiu în care cineva îți spune:

Ești în regulă așa cum ești, iar împreună putem găsi o cale înainte.

Cum te ocupi de stresul sau emoțiile negative care pot apărea în urma sesiunilor cu clienții?

D.G.: Lucrul cu oamenii presupune, inevitabil, contact cu multe emoții intense.

De-a lungul anilor am învățat cât de important este echilibrul personal. Pentru mine, asta înseamnă timp pentru reflecție, pentru natură, pentru familia mea și pentru activități care mă reconectează cu mine însămi. Mi-am creat un program care să țină în echilibru rolurile mele principale, pe mine ca femeie, rolul meu de mamă, soție și profesionist, deopotrivă.

În același timp, supervizarea și dezvoltarea personală continuă sunt esențiale pentru a procesa emoțiile care apar în cabinet și pentru a rămâne prezentă și echilibrată în relația cu clientele mele. Și mai mult decât atât, îmi iubesc munca și clienții, sunt fascinată de fiecare poveste și proces în parte și asta face lucrurile mai ușoare și mai frumoase.

Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?

D.G.: În primul rând, i-aș spune să înceapă cu propria dezvoltare personală.

Un bun profesionist în domeniul psihologiei, coaching-ului sau terapiei nu este doar cineva care cunoaște teorii, ci cineva care a avut curajul să se cunoască pe sine și a stat cu răbdare și empatie în proces.

În al doilea rând, recomand multă răbdare. Acest domeniu se construiește în timp, prin studiu, experiență și contact frumos, autentic cu oamenii.

Ce resurse recomanzi celor care doresc să se dezvolte în domeniul terapiei sau coaching-ului?

D.G.: Există multe resurse valoroase, însă recomand întotdeauna o combinație între:

formare academică solidă,
cursuri și certificări acreditate,
experiență practică și supervizare,
neapărat dezvoltare personală și terapie personală.

În același timp, participarea la conferințe, workshopuri și comunități profesionale este extrem de utilă pentru schimbul de idei și perspective.

Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist?

D.G.: Învățarea continuă este o parte naturală a profesiei mele. Eu sunt o exploratoare și învăț continuu. Chiar și în acest moment am început o formare în Compassionate Inquiry și sunt îndrăgostită de tot ce învăț aici. Particip constant la cursuri de specializare, conferințe și programe de formare, dar la fel de important pentru mine este și să întâlnesc oameni, femei inspiraționale de la care să învăț și cu care să împărtășesc.

Psihologia este un domeniu viu, care evoluează permanent, iar responsabilitatea noastră este să rămânem deschiși și curioși, inspiraționali și bine pregătiți.

Ai avut vreodată un moment „aha!” în munca ta?

D.G.: Da, au fost multe astfel de momente. Unul dintre cele mai puternice a fost când am realizat că, de cele mai multe ori, oamenii nu au nevoie de cineva care să le spună ce să facă, ci de cineva care să îi ajute să își audă propria voce interioară și că indiferent de cât de multe știi tu, tot relația terapeutică este cea mai vindecătoare parte din proces.

Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale?

D.G.: Cea mai mare recompensă este să văd transformarea fiecărei femei cu care lucrez! Momentele în care o clientă spune: „Acum simt că sunt mai bine” sau „Simt că pot merge mai departe” sunt neprețuite. Pentru mine, aceste momente sunt confirmarea că munca mea are sens.

Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client?

D.G.: Rezistența este, de multe ori, o formă de protecție. În loc să o combat sau să grăbesc procesul, o explorez împreună cu clientul. Întrebările calde și curiozitatea autentică ajută foarte mult, răbdarea și ascultarea fac toată diferență din lume. Când oamenii se simt în siguranță și respectați, scepticismul se transformă adesea într-o deschidere frumoasă. Dar există și cazuri în care rezistențele sunt mari, există și renunțări și furie uneori și procese încheiate prematur pentru că fiecare persoană poate merge doar în ritmul ei și atât.

Unde vezi viitorul domeniului tău?

D.G.: Cred că viitorul acestui domeniu vă fi unul tot mai integrativ. Tehnologia vă juca un rol important – de la terapie online pe care o practic și eu și până la instrumente digitale de monitorizare a stării emoționale – însă relația umană vă rămâne esențială. Într-o lume tot mai accelerată, oamenii vor avea nevoie din ce în ce mai mult de spații în care să fie ascultați, înțeleși și ghidați cu empatie.