Now Reading
Crezi că ești o mamă perfectă? Așa ceva nu există! Ce să faci ca să fii o mamă bună

Crezi că ești o mamă perfectă? Așa ceva nu există! Ce să faci ca să fii o mamă bună

Avatar photo

Mame perfecte există? Se pare că nu. Dar, în imperfecțiunea lor, ele sunt unice. Psihoterapeuții îți spun ce caracteristici are o mamă bună.

Există mame perfecte?

Gaspar Gÿorgy : Eu cred că aceste mame există doar în cărți, în fanteziile noastre ori sunt produsul unor negări psihologice.

Personal, nu cred în ideea de perfecțiune – o consider chiar nocivă pentru sănătatea noastră psihică și relațională. Cred însă că există mame „suficient de bune“ – femei care îndrăznesc să aibă grijă de sine și după ce s-au măritat sau au devenit mame.

Experiența terapeutică, bazată pe sute de povești de viață (auzite în cabinet sau la grupurile de dezvoltare personală) îmi arată că reușita acestor femei (mame) se bazează pe o bună relație cu sine, pe o deschidere față de sănătatea conexiunii cu ceilalți și pe o încredere crescută în Divinitate sau în forțele superioare (indiferent de cum alegem să le numim: Dumnezeu, Natură, Sursă etc.).

Citește și:

Ce înseamnă să fii un tată bun

Parenting: Cum facem complimente constructive copiilor

Roxana Mihăilescu: Nu cred că există perfecţiune şi nici părinte care să fie scutit de a face greşeli. În pofida acestei „crude“ realităţi, există şi mame care reuşesc să aibă relaţii hrănitoare cu copiii lor.

Sunt acele mame care onorează şi respectă individualitatea şi unicitatea copilului lor, fie acesta băiat sau fată, şi care reuşesc să le acorde spaţiul, libertatea şi sprijinul necesare pentru a-şi forma propria identitate, la momentul potrivit.

Este vorba despre acele mame care se bucură atunci când „puiului“ îi cresc aripi, chiar dacă aceasta înseamnă că va zbura din cuib.

Acele mame văd în copiii lor viitori adulţi şi se străduie să îi crească aşa încât să devină adulţi fericiţi.

Miruna Stănculescu: Nu cred că există mame perfecte. Un copil se naște cu niște „muguri“ de personalitate și cu capacitatea de a exprima emoții. Din punct de vedere cognitiv și comportamental e nou-nouț.

Un părinte educă „în orb“, adică nu are cum să știe ce se potrivește copilului, nu de alta, dar nici măcar copilul nu știe. Și nici nu poate ști cum va prelucra copilul diversele experiențe de viață.

De aceea, eu cred că o mamă bună este aceea care (vorba lui Andrew Solomon) dă dovadă de imaginație, își dorește să facă cunoștință cu omul în devenire și este atentă la răspunsul pe care îl primește de la copil.

Nu că așa nu va agăța tinichele comportamentale de coada copilului, dar măcar așa are o șansă să agațe mai puține și să își asume responsabilitatea pentru remedierea lor.

Dacă înțelegem că nu ne putem învăța copiii decât ce știm și noi și că, mai mult, avem nevoie de flexibilitatea de a adapta ce știm la ce vedem că i se potrivește, devine absurd efortul părintelui de a „perfecționa“ odrasla când, de facto, părintele are nevoie de perfecționare.

Sau, altfel spus (după cum le mai zic părinților nimeriți la mine în cabinet), orice nu îți place la copilul tău, l-ați învățat unul dintre voi, părinții lui. Așadar, mame perfecte nu există.

Există mame de care omul nu se plânge, dar nu pentru că sunt imaculate, ci fie pentru că omul e mulțumit de viața lui (până la urmă, pe noi ne supără consecințele comportamentului matern), fie pentru că omul nu face legătura între ce îl supără și mama personală.

Oricum, ne naștem cu un filtru „non-judecată“ în raport cu părinții noștri (evoluționist vorbind, un copil cu părinți disfuncționali are mai mari șanse de supraviețuire decât fără ei) și acest filtru face să se simtă că încalci un tabu atunci când îți arăți părintele cu degetul. Mai ales dacă părintele în chestiune s-a sacrificat (cel puțin aparent) în beneficiul tău.

Ce ar trebui să știe o mamă, care ar fi Decalogul Maternității Corecte?

Gaspar Gÿorgy : Mesajul pe care-l transmit adesea părinților, și care este extrem de dificil de digerat mintal de către mamele din România sună în felul următor: nu-i putem iubi pe ceilalți (în acest caz, pe copiii noștri) mai mult decât ne iubim pe sine.

Iar în acest caz, nu mă refer la o iubire narcisică, una bazată pe îndreptățire sau pe vreun exces, ci la o bunătate și autocompasiune despre care atât realitatea terapeutică, cât și studiile de specialitate ne arată că este baza sănătății relaționale.

Roxana Mihăilescu: Nu m-am gândit niciodată la un asemenea decalog. Cred că mai degrabă aş reduce totul la „păstrarea măsurii în toate“, la regula „bunului simţ“.

Însă aş sfătui tinerele femei ca, înainte să devină mame, să îşi exploreze relaţia cu propria mamă şi, dacă acolo sunt răni nevindecate încă, să încerce să le vindece.

Spun acest lucru deoarece traumele trăite în copilărie de mame, se reactivează în relaţia cu propriii lor copii. Tot ceea ce rămâne nerezolvat, tinde să se rezolve pe seama generaţiilor următoare şi nicio mamă nu îşi doreşte să lase astfel de moşteniri copilului ei.

Există acum o preocupare constantă pentru parenting corect, şi o salut! Prea mult timp, această activitate de creştere a copiilor a fost făcută la întâmplare şi „după ureche“ sau după modelul propriilor părinţi, procedeu care ducea, bineînţeles, la perpetuarea greşelilor.

Este indicat să ne informăm în legătură cu etapele pe care le parcurge un copil în procesul creşterii şi maturizării, cu ceea ce poate sau nu să facă, cu achiziţiile fireşti unei anumite etape de dezvoltare.

Însă şi aici „exagerările“ pot face mai mult rău decât bine. De aceea, este necesar să avem în vedere „regula bunui simţ – a moderaţiei“.

Reţeta perfectă nu există, însă două îngrediente sunt absolut necesare: dragostea şi respectul, pe care le datorăm copiilor noştri!

 

Gaspar Gÿorgy este psiholog clinician și psihoterapeut relațional, www.paginadepsihologie.ro, [email protected]; tel.: +40 740 362 681; Facebook: Pagina de Psihologie Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie.

Miruna Stănculescu este psihoterapeut, psihoterapie cognitiv-comportamentală și hipnoterapie, [email protected], blog: www.mirunastanculescu.ro

Roxana Mihăilescu este psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ, tel.: 0726.291.491,[email protected], http:/psihologroxanadanamihailescu.ro

Foto: Shutterstock

 

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top