Cand muncesti contra propriilor valori…
Atunci cand obligatiile de la locul de munca iti creeaza probleme morale, abordezi diferite strategii pentru a impaca slujba cu propriile valori.
Ti s-a intamplat, poate, si tie, sa fii nevoit/a sa faci sau sa vezi la locul de munca diverse lucruri care ti se parea ca intra in conflict cu valorile tale. Decizii pragmatice, care nu tin cont cu adevarat de binele celorlalti, umilirea angajatilor, punerea interesului angajatorului mai presus de orice, toate acestea sunt fenomene cu care ne intalnim zilnic.
Este serviciul doar o modalitate de a castiga bani sau si una de a te implini, de a te simti respectat/a si util/a? Viata ta interioara se poate confrunta cu o criza atunci cand esti nevoit/a sa renunti la propriile principii din cauza carierei.
Felicia P. este o ecologista convinsa, cu o cariera in spatiul invatamantului preuniversitar. Ea a decis, la 30 de ani, sa mearga pe alt drum. Dupa dobandirea unor specializari in management, si-a gasit un post intr-o firma de transport rutier. In perioada profesoratului, ea milita activ, in fata elevilor ei, pentru o viata ecologica. Felicia s-a regasit, apoi, in situatia de a face o munca pe care si-o dorea, dar care intra in dezacord cu valorile ei.
Pentru a nu se gandi ca lucreaza inr-un mediu unde emisiile de dioxid de carbon ocupa un loc important, obisnuieste sa afirme „puteam fi eu sau oricine altcineva in acel loc, camioanele tot continuau sa functioneze“. Ea recunoaste ca se simte, de fapt, vinovata pentru ca a ales un astfel de post, in contradictie cu valorile ei: „imi place adrenalina, actiunea pe care o presupunea acel mediu, dar m-am simtit mai bine cand am renuntat. Imi castigam painea de pe urma unei firme care era zilnic responsabila cu incalzirea planetei.“
Cei care rezista in mod activ
Alexandra a ales o solutie de compromis. A vrut sa se bucure de avantajele unui post provocator si bine platit incercand, in acelasi timp, sa fie cat mai fidela principiilor sale. „Am lucrat timp de doi ani intr-una dintre cele mai mari banci din Romania. Imi amintesc ca eram extrem de presati sa ne facem norma la vanzarea de produse bancare (carduri, depozite, conturi de economii…). Multi dintre colegii mei nu mai suportau stresul acesta si ajungeau sa faca mici smecherii cu clientii mai naivi sau cu cei varstnici: ofereau produse de care acestia nu aveau neaparata nevoie (in locul altora mai simple si mai ieftine), fara sa le spuna explicit acest lucru. Dar ce conta daca la sfarsitul lunii se numarau printre primii in topul vanzarilor…
Sigur, nu te obliga nimeni sa faci asta, dar daca nu aveai suficienta vanzare (uneori, erai prea ocupat cu alte sarcini ca sa mai ai timp de asa ceva), erai mustrat la sedinte si exista riscul sa ti se scada din salariu. Eu am refuzat sa fac acest lucru si, desi uneori lucram in dezavantajul bancii, preferam sa le spun clientilor ce produse i-ar defavoriza si care le sunt cu adevarat utile. Am si avut conflicte cu superiorii mei pe aceasta tema. Odata, nu am vrut sa recomand carduri de credit unor pesoane care erau prea sarace pentru a avea nevoie de ele si de costurile lor aferente“.
Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: Guliver / Getty Images
Citeste continuarea in revista Psychologies editia lunii mai.