David Della Morte Canosci, profesor de neurologie: „Nu lăsa tehnologia să ia locul neuronilor tăi”
Longevitatea poate fi asigurată doar cu ajutorul unui creier tânăr și activ. Cum îl menţii însă în formă? Răspunde profesorul italian de neurologie David Della Morte Canosci.
Inclus de către Universitatea Stanford în lista celor mai influenţi oameni de știinţă din lume, el este autorul cărţii „Lupta contra timpului. Algoritmul longevităţii”, apărută la Editura Trei.
Victor Popescu: Vorbim despre sport, somn și nutriţie sănătoasă, ca instrumente de bază pentru a preveni bolile și a ne menţine tineri. Dar ce rol joacă atitudinea noastră mentală în frânarea procesului de îmbătrânire?
David Della Morte Canosci: Mintea noastră e o parte esenţială pentru încetinirea îmbătrânirii și acţionează pe multe paliere. Să luăm motivaţia, de pildă. Fără o atitudine decisă, instrumentele pe care le-aţi menţionat nu pot fi implementate. Este imposibil să le implementezi dacă nu ai o puternică motivaţie. Creierul, motivaţia și optimismul sunt extrem de importante. Persoanele optimiste trăiesc cu aproximativ 15% mai mult comparativ cu celelalte. Apoi, e important să ne ţinem creierul activ toată viaţă, chiar și prin exerciţii simple. Principiul este: „Nu lăsa tehnologia să ia locul neuronilor tăi”.
Faceţi deci zilnic mici exerciţii mentale, quizz-uri simple – este ca o „gimnastică” pentru minte. Acest fitness pentru creier este foarte important, deoarece, în primul rând, crește serotonina în organism, iar serotonina, după cum se știe, este hormonul fericirii. Mai departe, dacă vă simţiţi mai bine, veţi trăi și mai mult – acest lucru este cert, deoarece depresia este asociată cu diverse boli cronice. În al doilea rând, prin exersarea creierului, îl ţineţi tânăr. Antrenarea minţii ajută la prevenirea bolilor neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer, Parkinson, demenţa vasculară și altele. Așadar, atitudinea mentală și antrenamentul cerebral sunt strâns legate de longevitate.
Referitor la prevenirea declinului cognitiv, există un aspect inedit pe care îl menţionaţi în cartea „Lupta contra timpului”: mișcarea, spuneţi dvs., ajută chiar mai mult decât rezolvarea de rebusuri sau jocuri logice. De ce?
D.D.M.C.: Mișcarea e atât de importantă pentru că activează niște procese esenţiale care ajută la o mai bună oxigenare a creierului. Oxigenarea, mai departe, previne acumularea proteinelor dăunătoare la nivel cerebral. Acumularea acestor resturi metabolice toxice este una dintre cauzele neurodegenerării. Dacă mănânci mai puţin, poţi trăi mai mult (ca efect al restricţiei calorice), dar dacă faci mai multă mișcare, poţi, în plus, să trăiești mai bine. Mișcarea ajută deci la eliminarea proteinelor „moarte” din celule. În plus, sportul reduce din pierderea de mielină, substanţa care izolează și protejează fibrele nervoase. Prevenim deci distrugerea prematură a neuronilor, adică evităm bolile neurodegenerative. Și mai e ceva: sportul vine tot timpul cu provocări, cu obstacole, cu limite care ţin de context și de capacităţile noastre, ceea ce ne obligă să găsim rezolvări inedite la situaţii noi. Iar asta ne menţine plasticitatea neuronală.
Tot legat de păstrarea unui creier tânăr, sănătatea intestinului este, în mod surprinzător, esenţială. Puteţi explica legătura creier-intestin?
D.D.M.C.: Este bine-cunoscut azi că intestinul și creierul sunt direct conectate. Microbiomul este format din milioane de bacterii care trăiesc la nivelul organismului, inclusiv al intestinului. În cazul dezechilibrării acestui microbiom (ceea ce numim „disbioză”), se eliberează proteine proinflamatorii. Aceste proteine, precum citokinele, ajung în sânge și pot traversa bariera hematoencefalică, cea care separă creierul de circulaţia sangvină,
afectând în mod direct creierul. Aceasta este una dintre legăturile directe dintre disbioza intestinală și neurodegenerare.
În plus, și persoanele cu diabet sau boli metabolice sunt mai afectate de procesele neurodegenerative. Un mecanism important este rezistenţa la insulină la nivelul creierului, care contribuie la apariţia unor afecţiuni, precum Alzheimer sau Parkinson. În concluzie, dezechilibrele metabolice și neurodegenerarea sunt strâns legate – și invers: un bun echilibru metabolic asigură neurolongevitatea.
În cartea dvs. menţionaţi trei factori esenţiali pentru o îmbătrânire „reușită”, toţi începând cu litera S: socializare, sport și sex. Sexul mai e posibil la vârste înaintate?
D.D.M.C.: Absolut. E un mit că ar exista o vârstă anume la care trebuie să renunţi la viaţa sexuală. O viaţă sexuală activă asigură, de altfel, longevitatea creierului. Căci cel mai important organ sexual este, se știe, creierul. Dacă creierul funcţionează bine, și viaţa sexuală va funcţiona. Sexul este important deoarece ne face să ne simţim mai bine și eliberează hormoni care ajută la combaterea bolilor cronice. De exemplu, testosteronul și estrogenul. Activitatea sexuală stimulează eliberarea acestor hormoni, care contribuie la sănătate și longevitate. În ce privește al doilea „S”, sportul, acesta înseamnă mișcare. Am arătat deja, activitatea fizică crește longevitatea prin activarea multor procese biologice. În unele ţări, precum Marea Britanie, mișcarea este prescrisă ca tratament medical. Este foarte eficientă. Alergatul, de exemplu, întărește mușchii inimii și reduce ritmul cardiac și tensiunea sanguină atunci când suntem în repaus. Apoi, mișcarea reduce riscul de sarcopenie (pierderea de masă musculară), problemă care este asociată cu un risc crescut de mortalitate. Ultimul „S” este socializarea. Persoanele care interacţionează cu alţii, inclusiv cu persoane mai tinere, trăiesc mai mult. Există un fel de „contagiune” a obiceiurilor sănătoase și a atitudinilor pozitive. Persoanele izolate au, în schimb, o calitate a vieţii mai scăzută și trăiesc mai puţin.
