Dr. Georgiana Popovici: Matematica, între claritate, încredere și echilibru emoţional
Pentru mulţi elevi, matematica nu este doar o materie, ci o emoţie. De cele mai multe ori, una dificilă – asociată cu presiunea, comparaţia și teama de a greși. Și totuși, dincolo de formule și reguli, matematica poate deveni un spaţiu al clarităţii, al încrederii și al echilibrului interior, atunci când este înţeleasă și trăită altfel.
Dr. Georgiana Popovici, doctor în matematică și profesor cu o experienţă de peste două decenii, propune o abordare în care rigoarea se împletește cu empatia, iar performanţa nu exclude emoţia. În acest dialog, vorbim despre cum se construiește, pas cu pas, o relaţie sănătoasă cu matematica, despre rolul încrederii în procesul de învăţare și despre felul în care această disciplină poate contribui la formarea interioară a unui elev, dincolo de note și rezultate.

Psychologies: Pentru mulţi copii și adolescenţi, matematica vine la pachet cu teamă, blocaj și sentimentul că „nu sunt buni la asta”. De unde credeţi că începe, de fapt, această relaţie dificilă cu matematica?
Dr. Georgiana Popovici: Cred că această relaţie dificilă începe, de cele mai multe ori, din felul în care este prezentată matematica la început: ca un set rigid de reguli, nu ca un limbaj prin care putem explica lumea din jurul nostru.
Atunci când un copil nu înţelege un pas și nu are timp sau curaj să întrebe, apare prima fisură. Apoi intervin comparaţiile, presiunea notelor și teama de a greși. Astfel, matematica devine, treptat, o sursă de anxietate și nu de curiozitate.
De aceea, consider că începutul este esenţial: dacă elevul simte că are voie să greșească și că este ghidat, nu judecat, relaţia lui cu matematica se poate schimba complet.
Dumneavoastră vorbiţi despre matematică nu doar ca despre o disciplină școlară, ci și ca despre un exerciţiu de claritate și încredere în sine. Cum poate această materie să contribuie la formarea interioară a unui elev?
Dr. G.P. Matematica este, în esenţă, un exerciţiu de gândire. Te învaţă să fii atent, să ai răbdare, să construiești logic și să ai încredere în propriul raţionament.
Atunci când un elev rezolvă o problemă pe cont propriu, chiar și una simplă, apare acel sentiment de „eu pot”. Cred că matematica oferă un tip de claritate interioară: îl învaţă că lucrurile complicate pot fi înţelese și rezolvate pas cu pas.
Această încredere nu rămâne doar în matematică, ci se transferă în felul în care elevul abordează provocările în general.
Ce înseamnă, concret, să faci matematica „prietenoasă” pentru un elev care a ajuns deja să o asocieze cu rușinea, presiunea sau eșecul?
Dr. G.P. În primul rând, înseamnă să reconstruiești relaţia. Un elev care simte teamă are nevoie, înainte de orice, de siguranţă.
De aceea, eu încep întotdeauna cu pași mici, cu exerciţii accesibile, care să-i redea încrederea. Folosesc exemple din viaţa reală, pun întrebări deschise și îl implic activ în proces.
Matematica devine „prietenoasă” în momentul în care elevul simte că este văzut, ascultat și înţeles. Când nu mai este o competiţie, ci o colaborare.
Într-o perioadă în care anxietatea de performanţă este tot mai prezentă în viaţa elevilor, cum îi ajutaţi să gestioneze emoţiile dinaintea examenelor și să nu se lase definiţi de o notă?
Dr. G.P. Le spun mereu că o notă este doar un rezultat. Lucrăm mult pe structură și rutină, pentru că acestea reduc anxietatea: simulări, exerciţii cronometrate, strategii clare de abordare. Dar, dincolo de tehnică, discutăm deschis despre emoţii.
Îi învăţ să își accepte emoţiile și să își mute atenţia de la „trebuie să iau nota X” la „vreau să dau tot ce am mai bun din ceea ce știu acum”. Iar această schimbare de perspectivă cred că poate face o diferenţă enormă.

Din experienţa dumneavoastră, care sunt cele mai frecvente blocaje mentale pe care le au elevii când învaţă matematică și cum pot fi ele depășite?
Dr. G.P. Cele mai frecvente blocaje pe care le-am observat la elevii mei sunt convingerea că „nu sunt bun la matematică”, teama de a greși și nevoia de a înţelege perfect din prima.
Le arăt că greșeala este parte din proces și că progresul nu este liniar. În momentul în care înţeleg acest lucru, matematica devine mult mai accesibilă și mai puţin intimidantă.
Predaţi atât în sistemul românesc, cât și în contexte educaţionale internaţionale. Care sunt diferenţele majore pe care le observaţi între aceste două lumi, mai ales în felul în care este privit elevul?
Dr. G.P. În sistemele internaţionale, elevul este în centrul procesului educaţional. Se pune accent pe înţelegere, aplicabilitate și gândire critică, iar greșeala este privită ca parte firească a învăţării.
În sistemul românesc, accentul cade adesea pe corectitudine și performanţă imediată. Există elevi foarte bine pregătiţi, dar uneori le lipsește încrederea sau libertatea de a gândi diferit.
Cred că echilibrul între cele două ar fi ideal: rigoare combinată cu libertate.
Lucraţi cu tineri care se pregătesc pentru examene precum SAT, IGCSE, A-Level sau GMAT. Ce au în comun elevii care reușesc, dincolo de inteligenţă, și ce rol joacă disciplina, atenţia și încrederea în propriul ritm?
Dr. G.P.: Elevii care reușesc sunt, înainte de toate, consecvenţi. Chiar și atunci când nu le este ușor sau motivaţia scade, își păstrează disciplina și merg mai departe.
Atenţia la detalii este esenţială, mai ales în înţelegerea corectă a cerinţelor și evitarea greșelilor. În final, succesul vine din continuitate, claritate și stăpânire de sine.
Tot mai mulţi adolescenţi își doresc să studieze în străinătate. Ce caută ei, în opinia dumneavoastră, dincolo de prestigiul unei universităţi: mai multă libertate, mai multă structură, mai mult sens?
Dr. G.P.: Cred că, dincolo de prestigiu, caută o experienţă completă. Sunt curioși, își doresc să descopere lumea și, în același timp, să se autodepășească.
Universităţile din afară le oferă nu doar educaţie, ci și contextul în care învaţă să devină independenţi, să ia decizii și să se descopere cu adevărat.
Dacă ar fi să lăsaţi un mesaj elevilor care se simt intimidaţi de matematică și au ajuns să creadă că nu sunt „făcuţi” pentru ea, care ar fi acel gând pe care aţi vrea să îl ţină minte?
Dr. G.P.: Nu există „nu sunt făcut pentru matematică”, ci doar „nu am înţeles încă”.
Mi-aș dori să ţină minte că valoarea lor nu este dată de o notă și că pot mai mult decât cred. Cu răbdare, exerciţiu și îndrumarea potrivită, lucrurile încep, treptat, să capete sens.
Dr. Georgiana Popovici – claritate, structură și încredere în procesul de învăţare
Doctor în Matematică, cu peste 20 de ani de experienţă în predare, Dr. Georgiana Popovici a pregătit cu succes numeroși elevi pentru examene internaţionale precum A-Level, SAT și GMAT.
Abordarea sa îmbină rigoarea academică cu metode de predare adaptate fiecărui elev, punând accent pe înţelegere, structură și încredere în propriul ritm. Prin teste practice, strategii clare și o ghidare atentă, îi ajută pe elevi să își depășească blocajele și să își atingă obiectivele educaţionale.
Dacă îţi dorești să studiezi în străinătate și ai nevoie de sprijin pentru a-ţi îmbunătăţi performanţele la matematică sau statistică, Dr. Georgiana Popovici îţi oferă cadrul potrivit pentru a-ţi valorifica potenţialul.
Clementina Anghelache este antreprenor în dezvoltare personală, learning facilitator, autor și Ontological Coaching Practitioner cu peste 15 ani de experiență. Formările sale cuprind peste 5000 de ore în domenii de business, leadership, vânzări și marketing, 3 programe NLP Practitioner și un Master, 3 școli de coaching cu Alain Cardon, Sir John Whitmore și Inner Game cu Tim Gallwey, PCM, Points of You, Theta Healing și Acces Consciousness. A petrecut două decenii ca antreprenor în publishing în domeniul învățării organizaționale și în urmă cu trei ani a relansat licența revistei Psychologies în România. Este pasionată de scris și acompaniază persoanele care doresc să își transforme viața prin intermediul journaling, prin cursuri create din perspectiva ontologică. Clementina crede că învățarea este un fel de a fi natural al omului și că prin învățare avem acces la transformarea vieții noaștre și atingerea obiectivelor.





